PROFILUL ROMÂNIEI ÎN N.A.T.O. LA 10 ANI DE LA INTEGRARE

                                             General-maior (r) Victor CONSTANDA     

       În acest an – 2014, se împlinesc 10 ani de la depunerea instrumentelor de notificare a Tratatului de la Washington şi aderarea României la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, eveniment de excepţie în istoria contemporană a ţării noastre.

       Prin ceremonia arborării drapelului de stat la Cartierul general al N.A.T.O. de la Bruxelles la data de 2 aprilie 2004,  a fost marcată simbolic aderarea ţării noastre la Alianţă.

        Pentru marcarea acestui moment aniversar au fost organizate în ţară o serie de conferinţe, simpozioane şi acţiuni dintre care aş aminti, în mod deosebit, Sesiunea solemnă  de la Parlamentul Românie unde, în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 1 aprilie 2014 a fost adoptată „Declaraţia Parlamentului României cu ocazia marcării a 10 ani de la aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică şi a 65 de ani de existenţă a N.A.T.O.”

        De asemenea, la împlinirea unui deceniu de la momentul aderării, în data de 2 aprilie 2014 Camera Deputaţilor în cooperarea cu Ministerul Afacerilor Externe, cu sprijinul Fundaţiei EURISC, a organizat Conferinţa cu tema: „Profilul României în N.A.T.O. la 10 ani după integrare”.

        Acest eveniment, la care am participat, prin bunăvoinţa preşedintelui A.N.C.M.R.R., general (r) prof.univ.dr. Mihai ILIESCU, a urmărit să evidenţieze importanţa activităţii României în cadrul N.A.T.O., priorităţile actuale, valoarea adăugată adusă de statutul de membru N.A.T.O., precum şi expunerea modalităţilor prin care România şi-a îndeplinit obiectivele în context ALIAT.

        Lucrările s-au desfăşurat în cadrul a două sesiuni tematice: „Deceniul României în N.A.T.O.” şi „N.A.T.O. – O Alianţă pentru secolul XX”.

       La Conferinţă au participat personalităţi care şi-au adus aportul, atât în perioada de preaderare cât şi în perioada de după data de 2 aprilie 2004, la creşterea prestigiului României în cadrul Alianţei ca: Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Petre Roman, Gabriel Oprea, Titus Corlăţean, Teodor Meleşcanu, Victor Ponta, Mircea Duşa, Cristian Maior şi alţii.

      Din comunicările prezentate, s-au desprins numeroase aprecieri şi concluzii referitoare, în special la: unele repere istorice referitoare la aderarea şi la evoluţia relaţiilor cu N.A.T.O.; contribuţia Armatei României; N.A.T.O., ca organizaţie Nord-Atlantică; Acţiunile concrete ale României în cei 10 ani de la aderare.

      Concret, voi prezenta câteva din problemele angajate în cele două sesiuni.

      Domnul Victor Ponta a afirmat de la început că aderarea la N.A.T.O. este considerată ca un proiect favorabil pentru ţară. Privitor la situaţia din CRIMEEA, a apreciat că aceasta a trezit Europa la realitate şi că reprezintă un risc grav de securitate în regiune.

      Referindu-se la rolul Armatei, a afirmat că România va trebui să-şi stabilească rolul strategic în regiune, iar ca frontieră a N.A.T.O. să-şi stabilească o strategia clară. Susţine necesitatea creşterii bugetului Armatei României la 1,4% din P.I.B. în anul 2014, iar pentru anul 2017, la 2 % din P.I.B.

      Domnul Gabriel Oprea, a adus un omagiu memoriei militarilor români care şi-au dat viaţa în numele democraţiei, libertăţii şi drepturilor omului, în misiuni desfăşurate sub drapelul N.A.T.O., făcând referiri la cei 26 de morţi în Afganistan şi alte zone de operaţii. A exemplificat momentele de implicare concretă prin care România este furnizor de securitate în Zonă şi în Teatrele de Operaţii.

       Domnul Titus Corlăţean, a afirmat că este necesar să susţinem activ politica N.A.T.O., aceea a „Porţilor deschise” dar nu ca un scop în sine ci pentru a împărtăşii din experienţa României unor ţări aspirante la aderare.

      Domnul Mircea Duşa, a făcut referiri, în special, pe aportul Armatei ca fiind singura structură care jură credinţă ţării până la sacrificiul suprem. A accentuat pe eforturile Armatei în Teatrele de Operaţii prin cei peste 40.000 de militari şi 400 de ofiţeri care au participat la misiuni făcând parte din trupe de uscat, aviaţia, marină, forţe de operaţii speciale.

      Domnul George Maior, s-a referit la rolul important şi aportul României în realizarea securităţii cibernetice accentuând pe necesitatea abordării resurselor neconvenţionale şi a celor militare prin replanificări strategice ale bugetelor pentru apărare şi pentru serviciile de informaţii.

      Domnul Emil Constantinescu, consideră că în prezent sunt şi unele divergenţe în cadrul N.A.T.O., ceea ce ar trebui să ducă la schimbarea strategiei, să perceapă un nou sistem de securitate globală pe bazele democraţiei reale. Consideră că este necesară o „cultură a securităţii” în sensul că securitatea nu trebuie privită ca un scop în sine, al statului, ci ca o alianţă de grupuri de state având la bază o democraţie reală.

      Domnul Mircea Geoană, a evidenţiat orientarea pozitivă a României care după eşecul primului val de la Madrid, a încheiat Tratatele de colaborare cu Ungaria şi Ucraina, rol hotărâtor în aderarea din 2004. A punctat câteva posibilităţi pentru această Zonă şi pentru România, cum ar fi: invazia Rusiei în Crimeea nu va rămâne fără consecinţe; doctrina preşedintelui Vladimir Putin este de refacere a Rusiei Mari; pivotul S.U.A. către Asia ca continua cu pivotul S.U.A. către spaţiul EuroAsiatic; pentru Republica Moldova şi Ţările Baltice, Federaţia Rusă nu va aplica metoda Crimeei, ci una moderată.

      A mai afirmat că România nu este pregătită pentru apărare, Armata parcă cerşeşte an de an un buget care să-i permită pregătirea pentru apărare din toate punctele de vedere.

     Domnul Corneliu Dobriţoiu, referindu-se la „cultura securităţii” a specificat că în România nu există aşa ceva ceea ce a dus la influenţe negative asupra Armatei. Astfel, reforma făcută în Armată a adus o atingere gravă „spiritului de corp”, fiind implicaţi foarte mulţi militari prin disponibilizări şi foarte mulţi rezervişti prin recalculările şi revizuirile pensiilor.

      A făcut, de asemenea, referiri la echipamentele militarilor, care sunt depăşite, (din anii ’60- ’70). „Acum în al 99 ceas trebuie să regândim nevoile Armatei, prin noi restarturi”.

       Domnul Petre Roman: „Noi cerem Armatei să ne apere, să lupte şi să moară, dar nu le dăm ce trebuie, ci îi amăgim cu un buget nesatisfăcător”. A afirmat că, acum, în această situaţie geopolitică mondială nouă se impune să acţionăm cât mai urgent în ceea ce priveşte dotarea Armatei României.

      De precizat că toţi cei care au participat la această conferinţă şi-au exprimat convingerea că astăzi organizaţia este mai solidă ca oricând şi că la un deceniu de la momentul aderării, profilul României în N.A.T.O. reflectă continuitate, coerenţă şi dinamism în susţinerea intereselor naţionale în materie de securitate.

      România este un aliat respectat, având contribuţii substanţiale în domenii importante pentru securitatea euro-atlantică.

       România şi-a menţinut implicarea activă în fundamentarea deciziilor N.A.T.O. pe dimensiunile civilă şi militară, pe întreg parcursul procesului de maturizare organizaţională şi operaţională, devenind un furnizor net de securitate.