Ziua Armatei Române
În
anul de graţie 2013,la 25 octombrie
se împlinesc aproape şaptezeci de ani de când ultima palmă de pământ din străvechiul trup al Transilvaniei a fost eliberat de
Armata română.
Răpita prin odiosul Dictat din 30 august 1940
realizat prin decizia impusă la Viena de către Germania hitleristă si Italia mussoliniană la solicitările Ungariei hortiste care
revendica ''drepturile milenare'' asupra
Transilvaniei şi sub''privirile binevoitoare''
ale Uniunii Sovietice care mai răpise în vara aceluiaşi an Basarabia,nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei,eliberarea
şi revenirea la ţara mamă a părţii de nord-vest a
Transilvaniei a constituit o preocupare primordială şi permanentă a factorilor de decizie politico-militară de la Bucureşti în întreaga perioadă cuprinsă între 30 august 1940 şi 23 august 1944.
Armata
româna a aflat despre ieşirea României ''din alianţa cu puterile Axei şi imediata
încetare a războiului cu Naţiunile Unite'', în seara zilei de 23 august 1944, la orele 22.35, în urma difuzării la radio a Proclamaţiei către ţară a regelui Mihai.Printre alte principii expuse,regele mai
reitera ideea că ''Alături de armatele aliate şi cu ajutorul
lor,mobilizând toate forţele naţiunii,vom trece hotarele impuse prin actul
nedrept de la Viena pentru a elibera pământul
Transilvaniei noastre de sub ocupaţie straină''.
Directiva operativă
emisă de Marele Stat Major
tot în seara zilei de 23 august 1944 stabilea
cu claritate scopul politic al acţiunii
românesti:''Armata română înceteaza lupta alături de trupele germane în
scopul de a obţine pacea de la Naţiunile Unite şi de a reîncepe lupta alături de forţele armate ale acestora pentru eliberarea
Ardealului de nord'',concomitent cu executarea operaţiei strategice de acoperire a frontierelor şi a liniei de demarcaţie din podişul transilvan pentru împiedicarea pătrunderii
forţelor inamice pe teritoriul
controlat de guvernul român.
Avantajele
strategice pe care România le-a adus Aliaţilor
prin actul de la 23 august 1944 au fost amplificate prin aportul la războiul dus pâna la victoria din mai 1945 împotriva Germaniei şi Ungariei,într-un spaţiu european de maximă importanţă: perimetrul ungaro-cehoslovaco-austriac,jalonat de valea Dunării,pe direcţia generală Bucuresti,Budapesta,Viena,Praga.
După o serie de mari acţiuni strategice executate de armata română,prima acţiune
de maximă importanţă a reprezentat-o oprirea ofensivei declanşate de comandamentul german la 5 şi 13 septembrie 1944 în podişul
transilvan, în Banat şi în Crişana.
După ce a oprit,până la 8 septembrie 1944,înaintarea trupelor germane şi ungare spre Carpaţi,Armata 4 română a acţionat ofensiv în podişul transilvan,împreună cu forţe ale armatelor 27 şi 7 de gardă sovietice pe direcţia loviturii principale,reuşind să respingă,până la 4 octombrie 1944,trupele germane şi ungare la nord de râurile Mureş şi Arieş.Cele mai grele lupte s-au desfăşurat în zona Iernut,Oarba de Mureş,unde datorită insistenţelor sovietice fară o analiză
temeinică şi pertinentă,Armata 4 română a pierdut în aceasta zonă circa 7000 de militari români (morţi,răniţi si dispăruţi).Concomitent,în
Banat,Armata 1 română,cooperând cu forţe ale armatelor 46 şi 53 sovietice,a respins, până la 5 octombrie
1944,trupele inamice dincolo de frontiera naţională.
Ofesiva
propriu-zisă pentru eliberarea părţii de nord-vest a României a fost declanşată la 9 octombrie
1944,acţiunile militare
încadrându-se în operaţia ofensivă ''Debreţin'',concepută şi executată de Înaltul Comandament sovietic,care a vizat şi eliberarea părţii estice a Ungariei(până la Tisa).
Armata
4 română încadrată iniţial la flancul drept de
Armata 7 de garda sovietică, apoi de Armata 40
sovietică,iar la flancul stâng de Armata
27 sovietică,a acţionat ofensiv pe direcţia generală Luduş,Bonţida,Jibou,Carei, pătrunzând rapid,după eliberarea Clujului (la 11 octombrie 1944 de către Divizia 18 infanterie română şi Divizia 4 infanterie sovietică) prin''Poarta Someşului'',până pe adevărata frontieră a ţării,pe care a depăşit-o la 25 octombrie 1944,la est de linia Carei,Satu Mare.Concomitent,forţe din Armata 1 română au eliberat Crişana,în cooperare cu forţe din Armata 27 sovietică.
Eliberarea
părţii de nord-vest a României ocupată de Ungaria din 1940 a permis generalului
Gheorghe Avramescu,comandantul Armatei 4 române,să se adreseze militarilor din
subordine şi să releve în Ordinul de zi nr.329 bis
din 29 octombrie1944: ''La chemarea ţării pentru
dezrobirea Ardealului răpit prin dictatul de la
Viena,aţi răspuns cu însufleţire şi credinţă în izbânda dreptaţii neamului românesc...Peste veacuri veţi fi slăviţi voi ofiţeri şi ostaşi care aţi eliberat Ardealul''.Victoria a fost obţinută prin lupta a
525.702 de militari români,angajaţi de la 23 august 1944 în operaţii
militare cu trupele germane şi ungare,din care au
fost pierduţi 58.330(morţi,răniţi si dispăruţi).Pierderile provocate inamicului s-au ridicat
la peste 72.937 de militari.
Slavă eternă Armatei române !
Lt.col.(rz.)dr.
Ştefan Ciobanu
