LEGE PRIVIND STATUTUL CADRELOR MILITARE - proiect

PUBLICĂM SPRE INFORMARE ȘI ANALIZĂ ACEST PROIECT DE LEGE !

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR                                                  SENATUL

L E G E

PRIVIND STATUTUL CADRELOR MILITARE, GRADAŢILOR ŞI SOLDAŢILOR

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. – Prezentul statut reglementează exercitarea profesiei militare, provenienţa, formarea, cariera, îndatoririle, obligaţiile şi drepturile cadrelor militare, gradaţilor şi soldaţilor în activitate, denumiţi în continuare personal militar, din instituţiile sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională, denumite în continuare instituţii militare, precum şi provenienţa, obligaţiile şi drepturile personalului militar în rezervă şi în retragere.

Art. 2. – (1) Personalul militar se află în activitate, în rezervă sau în retragere.

(2) Personalul militar în activitate este cel care se află în raporturi de serviciu cu instituţia militară.

(3) Calitatea de militar în activitate se menţine până la trecerea în rezervă sau direct în retragere, inclusiv în situaţia eliberării din funcţie pentru a urma diferite forme de pregătire în interesul serviciului, punerii la dispoziţie sau suspendării din funcţie.

(4) Personalul militar în rezervă este cel care întruneşte condiţiile pentru a îndeplini serviciul militar în rezervă, potrivit legii, şi este constituit din:

a) rezervişti, respectiv personal militar care a încetat raporturile de serviciu cu instituţia militară şi poate fi utilizat pentru instruire, îndeplinirea unor misiuni sau completarea structurilor instituţiilor militare;

b) rezervişti voluntari, respectiv persoane selecţionate pe bază de voluntariat, care consimt, pe bază de contract individual pe durată determinată, să încadreze funcţii în statele de organizare ale instituţiilor militare.

(5) Personalul militar prevăzut la alin. (2) - (4) se supune regulilor privind conflictele armate, stabilite prin reglementările organismelor internaţionale la care România este parte.

(6) Personalul militar în rezervă poate fi concentrat sau mobilizat în condiţiile legii.

(7) Personalul militar în retragere este constituit din personalul care nu mai poate fi chemat pentru a îndeplini serviciul militar, potrivit legii.

Art. 3. – (1) Personalul militar se află în serviciul poporului român, sub jurământul militar prevăzut de lege.

(2) Jurământul militar reprezintă actul solemn, cu valoare juridică şi morală, prin care personalul militar îşi exprimă fidelitatea faţă de ţară şi angajamentul de a apăra valorile şi interesele României şi de a îndeplini cu credinţă obligaţiile ce îi revin, atât pe teritoriul statului român, cât şi în afara acestuia.

Art. 4. – (1) Raporturile de serviciu se stabilesc, potrivit prezentului statut, în baza exerciţiului autorităţii publice şi au caracter special, determinat de natura şi riscurile pe care le implică îndeplinirea îndatoririlor profesionale ale personalului militar, de interzicerea şi restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale, incompatibilităţi, precum şi de îndeplinirea obligaţiilor militare în serviciul poporului român.

(2) În îndeplinirea îndatoririlor profesionale, personalul militar este supus riscurilor la adresa vieţii şi integrităţii fizice şi psihice şi se bucură de protecţia legii.

(3) În funcţie de specificul instituţiei din care face parte, personalul militar îşi desfăşoară activitatea în cadrul armelor, serviciilor şi specialităţilor militare corespunzătoare acestora sau în cadrul domeniilor stabilite prin ordine ale conducătorilor instituţiilor militare, respectiv prin dispoziţie a şefului Statului Major General pentru Ministerul Apărării Naţionale.

Art. 5. – Pot deveni personal militar în activitate persoanele care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:

a) au cetăţenie română şi domiciliul în România;

b) cunosc limba română;

c) au vârsta de minimum 18 ani împliniţi;

d) au capacitate deplină de exerciţiu;

e) nu au antecedente penale, iar pentru încadrarea în Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale să nu fi fost condamnate penal;

f) nu sunt în curs de urmărire penală sau de judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni;

g) nu au făcut şi nu fac parte din organizaţii interzise de legislaţia română sau care acţionează împotriva statului român;

h) nu sunt membri ai unui partid politic sau ai unei organizaţii cu caracter politic;

i) se încadrează în baremele medicale prevăzute de actele normative în vigoare, promovează evaluările psihologice, îndeplinesc condiţiile de studii, precum şi criteriile de recrutare şi selecţie, stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare;

j) îndeplinesc condiţiile prevăzute de actele normative în vigoare pentru acces la informaţii clasificate.

Art. 6. – (1) Gradul militar indică poziţia în ierarhia militară, reprezintă recunoaşterea socială şi profesională a calităţii de personal militar, este un drept al titularului şi se poate pierde numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de legea penală.

(2) În funcţie de gradul deţinut, personalul militar se constituie în:

a) corpul gradaţilor şi soldaţilor;

b) corpul subofiţerilor;

c) corpul maiştrilor militari;

d) corpul ofiţerilor.

(3) Personalul militar prevăzut la alin. (2) lit. b) - d) reprezintă cadrele militare.

Art. 7. – (1) Gradele gradaţilor şi soldaţilor, în ordinea lor ierarhică, sunt:

a) soldat;

b) fruntaş;

c) caporal;

d) caporal şef.

(2) Gradele subofiţerilor, în ordinea lor ierarhică, sunt:

a) sergent;

b) plutonier;

c) plutonier major;

d) plutonier adjutant;

e) plutonier adjutant şef.

(3) Gradele maiştrilor militari, în ordinea lor ierarhică, sunt:

a) maistru militar clasa a IV-a;

b) maistru militar clasa a III-a;

c) maistru militar clasa a II-a;

d) maistru militar clasa I;

e) maistru militar şef.

(4) Gradele ofiţerilor, în ordinea lor ierarhică, sunt:

a) sublocotenent, respectiv aspirant pentru marină;

b) locotenent;

c) căpitan;

d) maior, respectiv locotenent-comandor pentru aviaţie şi marină;

e) locotenent-colonel, respectiv căpitan-comandor pentru aviaţie şi marină;

f) colonel, respectiv comandor pentru aviaţie şi marină;

g) general de brigadă – cu o stea, respectiv general de flotilă – cu o stea pentru aviaţie şi contraamiral de flotilă – cu o stea pentru marină;

h) general-maior – cu două stele, respectiv contraamiral – cu două stele pentru marină;

i) general-locotenent – cu trei stele, respectiv viceamiral – cu trei stele pentru marină;

j) general – cu patru stele, respectiv amiral – cu patru stele pentru marină.

(5) În timp de război, pentru merite militare excepţionale, Preşedintele României poate acorda generalilor, respectiv amiralilor gradul de mareşal, la propunerea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

(6) Ofiţerii prevăzuţi la alin. (4) lit. g)-j) au rangul de demnitari ai statului român în exercitarea funcţiilor şi nu beneficiază de drepturi suplimentare conferite de această calitate, cu excepţia celor prevăzute de legislaţia specifică.

(7) Gradele maiştrilor militari, precum şi stagiile minime în grad sunt corespondente cu cele ale subofiţerilor, în ordinea ierarhică.

(8) Pentru gradul deţinut, personalul militar beneficiază de soldă de grad, potrivit legii.

CAPITOLUL II

Îndatoriri şi drepturi.

Interzicerea şi restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi

SECŢIUNEA 1

Îndatoriri

Art. 8. – Îndatoririle personalului militar în activitate sunt cele stabilite de Constituţia României şi de legile ţării, precum şi cele specifice, stabilite de prezentul statut.

Art. 9. – (1) Personalul militar are următoarele îndatoriri specifice:

a) să fie loial şi devotat poporului român şi forţelor armate ale României;

b) să respecte jurământul militar şi să apere valorile democraţiei constituţionale;

c) să îndeplinească cu profesionalism misiunile încredinţate, atât pe teritoriul statului român, cât şi în afara acestuia, chiar cu preţul vieţii;

d) să acţioneze cu competenţă şi responsabilitate pentru asigurarea securităţii naţionale, apărarea teritoriului şi promovarea intereselor României;

e) să preţuiască simbolurile naţionale şi drapelul de luptă, onoarea şi tradiţiile instituţiei militare, ale armei/serviciului şi structurii din care face parte;

f) să poarte cu demnitate uniforma militară;

g) să respecte gradul şi ierarhia militară şi să execute întocmai şi la timp ordinele comandanţilor şi şefilor ierarhici;

h) să îndeplinească atribuţiile de serviciu prevăzute în fişa postului, care se întocmeşte şi se utilizează în condiţii ce se stabilesc prin ordin al conducătorului instituţiei militare,

i) să-şi perfecţioneze pregătirea militară şi de specialitate, să asigure instruirea şi pregătirea temeinică a subordonaţilor;

j) să respecte drepturile şi demnitatea celorlalţi militari;

k) să acţioneze pentru întreţinerea şi menţinerea în stare de operativitate a tehnicii şi armamentului, precum şi pentru utilizarea şi administrarea corespunzătoare a bunurilor din dotare;

l) să respecte dispoziţiile actelor normative în materia protecţiei informaţiilor clasificate, precum şi secretul profesional al activităţilor, potrivit legii.

(2) Prevederile alin. (1) lit. c), g), h), i) şi k) se aplică personalului militar în rezervă numai atunci când este concentrat sau mobilizat.

(3) Personalului militar îi este interzis să ordone şi să execute acte contrare legii şi obiceiurilor războiului. Neexecutarea unor astfel de ordine nu atrage răspunderea administrativă, disciplinară, civilă sau penală.

Art. 10. – (1) Personalul militar în activitate şi personalul militar în rezervă concentrat sau mobilizat are obligaţia să participe la misiuni şi operaţii pe teritoriul statului român sau în afara acestuia, în funcţie de cerinţele forţelor armate şi interesele de securitate şi apărare ale statului român ori pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate de România prin convenţii şi tratate internaţionale.

(2) Personalul militar prevăzut la alin. (1) care participă la misiuni şi operaţii pe teritoriul statului român sau în afara acestuia ori la alte activităţi care se desfăşoară, potrivit legii, pe teritoriul altor state, are obligaţia de a respecta regulile de angajare, normele de ordine interioară şi cele specifice activităţii respective.

(3) Poate face excepţie, la cerere, de la prevederile alin. (1), personalul militar în activitate şi personalul militar în rezervă concentrat sau mobilizat, care se încadrează în una dintre următoarele situaţii:

a) formează o familie monoparentală;

b) este întreţinător unic de familie sau al fratelui/părintelui;

c) unul sau ambii părinţi sunt invalizi de gradul I sau II, indiferent de vârstă, şi nu mai are alţi fraţi sau surori majori, apţi de muncă, ori mai are fraţi sau surori, dar aceştia nu pot contribui la întreţinerea părinţilor deoarece sunt elevi sau studenţi la învăţământ cu frecvenţă ori sunt invalizi de gradul I sau II ori aceştia execută o pedeapsă privativă de libertate;

d) soţul/soţia sau copilul aflaţi legal în întreţinere este grav bolnav/bolnavă, încadrat/încadrată în gradul I sau II de invaliditate;

e) ambii soţi sau mai mulţi fraţi ar urma să participe la misiune în aceeaşi perioadă şi nu îşi exprimă acordul în acest sens;

f) personalul militar de gen feminin se află în stare de graviditate sau beneficiază de drepturi pentru alimentarea şi îngrijirea copilului, potrivit legii;

g) în caz de calamităţi naturale care afectează proprietatea şi/sau familia militarului.

(4) La instituirea stării de asediu, la declararea stării de mobilizare sau a stării de război, personalul militar în activitate trebuie să se prezinte în cel mai scurt timp la unitate/serviciu, iar cel în rezervă conform datelor din ordinul de chemare. Face excepţie personalul militar aflat în concedii medicale, cel care are calitatea de unic întreţinător al familiei şi se află în concedii pentru creşterea şi îngrijirea copilului, precum şi cel care este internat în spitale.

(5) La declararea stării de război, a stării de mobilizare, precum şi la instituirea stării de asediu, personalul militar în activitate şi cel în rezervă chemat conform datelor din ordinul de chemare, încetează exercitarea altor funcţii sau ocupaţii.

SECŢIUNEA a 2-a

Interzicerea şi restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale

Art. 11. – (1) Personalului militar în activitate îi este interzisă exercitarea următoarelor drepturi:

a) să facă parte din partide, formaţiuni sau organizaţii politice ori să desfăşoare propagandă prin orice mijloace sau alte activităţi în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcţii alese;

b) să candideze pentru a fi ales în administraţia publică, în Parlamentul României, Parlamentul European, precum şi în funcţia de Preşedinte al României;

c) să declare sau să participe la grevă;

d) să participe la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau întruniri cu caracter politic sau sindical, cu excepţia activităţilor ce se desfăşoară în cadrul misiunilor ordonate;

(2) Personalului militar în activitate îi este interzis să adere la organizaţii religioase sau de altă natură care contravin normelor de păstrare a ordinii publice ori încalcă bunele moravuri sau afectează exercitarea profesiei militare.

(3) Personalul militar în activitate nu poate fi asociat unic ori administrator sau conducător al unor organizaţii ori societăţi, cu excepţia celui numit în consiliile de administraţie ale societăţilor şi filialelor acestora, ale regiilor autonome şi ale altor organizaţii/structuri aflate în subordinea ori coordonarea instituţiei militare, precum şi ale celor care îşi desfăşoară activitatea în domenii de interes pentru Ministerul Apărării Naţionale.

Art. 12. – (1) Personalului militar în activitate îi este restrânsă exercitarea unor drepturi şi libertăţi, astfel:

a) exprimarea opiniilor politice în timpul serviciului sau în spaţiul public;

b) exprimarea oricărei opinii contrare intereselor României sau forţelor armate în spaţiul public;

c) înscrierea sau constituirea în asociaţii sau fundaţii cu caracter profesional, tehnic, ştiinţific, educativ, cultural, sportiv, recreativ, caritabil sau de altă natură, dacă activităţile specificate în statutul acestor organizaţii afectează exercitarea profesiei militare, au caracter sindical ori contravin principiului unităţii comenzii, ordinii şi disciplinei specifice instituţiilor militare;

d) exercitarea unor activităţi care afectează ori contravin bunelor moravuri şi normelor de conduită specifice profesiei militare;

e) libera circulaţie în ţară şi în străinătate, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

(2) Condiţiile în care personalul militar poate să prezinte public informaţii în legătură cu serviciul se stabilesc prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

(3) Personalul militar în activitate poate adresa rapoarte personale cuprinzând cereri, reclamaţii şi sesizări în legătură cu serviciul, inclusiv pentru a fi primit în audienţă, numai pe cale ierarhică, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

Art. 13. – Personalului militar în activitate îi este interzisă îndeplinirea altor funcţii sau activităţi ori exercitarea altor ocupaţii, cu excepţia situaţiilor şi în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

SECŢIUNEA a 3 - a

Drepturi

Art. 14. – (1) Stabilirea drepturilor personalului militar se face ţinându-se seama de complexitatea, răspunderea şi riscurile serviciului militar, de pregătirea şi competenţa profesională, de volumul şi de natura activităţilor desfăşurate, de interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute de lege, de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce îi revin, potrivit jurământului militar.

(2) Personalul militar în activitate are dreptul la soldă lunară şi alte drepturi în bani şi în natură, stabilite potrivit reglementărilor legale.

Art. 15. – (1) Personalul militar în activitate beneficiază şi de următoarele drepturi:

a) concedii de odihnă, de odihnă suplimentare, de studii, de recuperare a capacităţii de muncă şi medicale, plătite, ale căror durate şi reguli de acordare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului; pentru efectuarea concediului de odihnă, personalul militar beneficiază, o singură dată pe an, de o primă de concediu egală cu solda funcţiei de bază avută la data acordării concediului;

b) vacanţe, în locul concediilor de odihnă, în cazul în care urmează cursurile cu frecvenţă ale instituţiilor militare de învăţământ superior şi postliceal, cu durata mai mare de 1 an, conform planurilor de învăţământ ale instituţiilor respective şi ordinului conducătorului instituţiei militare;

c) concediu şi indemnizaţie pentru creşterea şi/sau îngrijirea copilului şi concediu paternal plătit, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare; femeile au dreptul la concediu de maternitate şi beneficiază de pauze pentru alimentarea şi îngrijirea copilului, precum şi de alte drepturi prevăzute de lege pentru salariaţii din instituţiile publice;

d) concedii fără plată, pe durată determinată, în timp de pace, în situaţiile şi condiţiile prevăzute de prezentul statut;

e) învoiri şi permisii ale căror durate nu se scad din durata concediului de odihnă sau a concediului de odihnă suplimentar, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare;

f) asistenţă medicală, psihologică şi religioasă, asigurări de viaţă şi sănătate, pentru acţiuni în legătură cu serviciul, tratament în ţară sau în străinătate, medicamente, proteze şi dispozitive medicale, gratuite; cheltuielile ce decurg din acordarea acestor drepturi se suportă, parţial sau integral, din bugetul instituţiei, potrivit legii şi în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare;

g) despăgubiri pentru distrugerea sau deteriorarea bunurilor personale, pentru acţiuni în legătură cu serviciul, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare;

h) echipament şi hrană, gratuit, conform reglementărilor legale;

i) transport gratuit sau decontarea cheltuielilor de transport, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;

j) acordarea de către instituţia militară a sumelor necesare pentru asigurarea asistenţei juridice, pentru fapte săvârşite în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului acesteia;

k) folosirea, împreună cu familia, a centrelor de refacere a capacităţii de muncă, a sanatoriilor, căminelor militare, amenajărilor culturale, recreative şi sportive, a creşelor, grădiniţelor şi şcolilor, precum şi a altor asemenea facilităţi aflate în patrimoniul instituţiei militare, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului acesteia;

l) participarea la diferite forme de învăţământ militar sau civil, în ţară şi în străinătate, precum şi la diferite programe de formare continuă a adulţilor, conform legii şi în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare;

m) recuperarea timpului lucrat peste durata normală de lucru, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare, sau plata muncii prestate peste durata normală a timpului de lucru, în condiţiile legii;

n) încadrarea activităţii în condiţii deosebite, speciale sau alte condiţii, potrivit reglementărilor legale;

o) accesul la produse de informare publică internă gratuite, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare;

p) suportarea de către instituţia militară a taxelor necesare pentru înscrierea în colegii sau asociaţii profesionale, precum şi a cotizaţiilor periodice, dacă plata acestora este obligatorie şi numai dacă desfăşurarea activităţii profesionale în funcţia în care personalul militar este încadrat este condiţionată de apartenenţa la acestea. Pentru consilierii juridici din instituţiile militare, acestea suportă taxele necesare pentru înscrierea în colegii sau asociaţii profesionale, cotizaţiile periodice, precum şi costurile aferente confecţionării robei necesare pentru reprezentarea intereselor instituţiei în faţa instanţelor de judecată;

q) măsuri de securitate şi sănătate în muncă, potrivit legii.

(2) Personalul militar în activitate care participă la misiuni şi operaţii sau la alte activităţi de natură să-i pună în pericol viaţa şi integritatea fizică şi psihică beneficiază şi de alte drepturi specifice, în raport cu potenţialul de risc, în condiţiile şi cuantumurile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(3) La instituirea stării de asediu sau de urgenţă, precum şi la declararea stării de mobilizare şi a stării de război, concediile de odihnă, de odihnă suplimentare, de recuperare a capacităţii de muncă, fără plată, de studii şi paternale, vacanţele, permisiile şi învoirile se suspendă.

(4) Pe timpul stării de război, de mobilizare şi de asediu, personalului militar în activitate sau în rezervă, concentrat sau mobilizat, i se pot acorda permisii şi concedii, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

Art. 16. – (1) Personalul militar în activitate care a fost încadrat într-un grad de invaliditate ca urmare a unor accidente, catastrofe sau alte asemenea evenimente intervenite în timpul misiunilor, exerciţiilor şi operaţiilor desfăşurate pe teritoriul statului român sau în afara acestuia, în timpul sau din cauza serviciului militar, are dreptul la o pensie de invaliditate stabilită conform legislaţiei privind pensiile militare de stat.

(2) Personalul prevăzut la alin. (1) sau urmaşii acestuia, după caz, beneficiază de despăgubiri pentru cazurile de invaliditate sau de deces, potrivit legii. Despăgubirile se suportă din bugetul instituţiei militare.

Art. 17. – (1) Membrii familiei personalului militar în activitate beneficiază de următoarele drepturi:

a) asistenţă medicală, psihologică şi religioasă, precum şi medicamente, asigurate gratuit în reţelele sanitare, respectiv de specialitate, ale instituţiilor militare sau în alte reţele sanitare; cheltuielile ce decurg din acordarea acestor drepturi se suportă, parţial sau integral, din bugetul instituţiei, potrivit legii şi în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare;

b) indemnizaţie lunară, asimilată veniturilor de natură salarială, pentru soţiile sau soţii care sunt încadrate/încadraţi în muncă şi întrerup activitatea pentru a-şi urma soţul sau soţia, la schimbarea locului de muncă în altă localitate sau la finalizarea misiunii permanente în străinătate, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

(2) Urmaşii personalului militar beneficiază de pensie de urmaş şi ajutor de deces, potrivit legii, precum şi un ajutor suplimentar pentru decesul personalului militar în activitate, suportat din bugetul instituţiei militare, în cuantum de două solde ale funcţiei de bază din luna anterioară celei în care a survenit decesul.

(3) Copiii personalului militar clasat inapt sau apt limitat pentru serviciul militar de către comisiile de expertiză medico-militară ori, după caz, decedat, în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, pot fi înmatriculaţi sau transferaţi, la cerere, fără examen, în instituţiile de învăţământ ale instituţiilor militare, dacă îndeplinesc condiţiile legale.

(4) Copiii aflaţi în întreţinerea personalului militar clasat inapt sau apt limitat pentru serviciul militar de către comisiile de expertiză medico-militară ori, după caz, decedat, în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, precum şi soţul ori soţia acestuia pot fi numiţi în funcţii militare sau încadraţi în funcţiile civile, fără examen ori concurs, în instituţiile militare, dacă îndeplinesc condiţiile legale.

(5) Condiţiile şi procedura de aplicare a prevederilor alin. (3) - (4) se stabilesc prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

(6) Indemnizaţia prevăzută la alin. (1) lit. b) se acordă personalului militar începând cu data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu ale soţiei/soţului, respectiv de la data finalizării misiunii permanente în străinătate de către personalul militar în activitate, până la o nouă angajare sau numire în funcţie, dar nu mai mult de 12 luni, şi reprezintă 50% din solda funcţiei de bază a personalului militar. În cazul numirii personalului militar în funcţii din unităţi militare situate în zone izolate sau în care atragerea personalului se face cu greutate, indemnizaţia se acordă pentru o perioadă de cel mult 24 de luni, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

(7) De indemnizaţia lunară prevăzută la alin. (1) lit. b) beneficiază şi personalul militar al cărui soţ sau soţie era, la data schimbării locului de muncă al personalului militar în activitate în altă localitate, înscris ca şomer la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene sau a municipiului Bucureşti, dar nu mai mult de 12 luni de la expirarea, potrivit legii, a termenului de plată a indemnizaţiei de şomaj.

(8) În lipsa soţiei/soţului, ajutorul suplimentar prevăzut la alin. (2) se acordă copiilor, părinţilor ori altor rude ale acestuia sau persoane care fac dovada suportării cheltuielilor de înmormântare.

(9) Urmaşii personalului militar în activitate şi ai celui în rezervă mobilizat sau concentrat, decedat în timpul misiunilor, exerciţiilor şi operaţiilor desfăşurate pe teritoriul statului român sau în afara acestuia, precum şi ca urmare a îndeplinirii altor atribuţii, în timpul sau din cauza serviciului militar, beneficiază de o pensie de urmaş stabilită conform legislaţiei privind pensiile militare de stat. Urmaşii personalului militar în rezervă pot opta pentru pensia din sistemul public de pensii sau alte sisteme neintegrate acestuia.

Art. 18. – Personalul militar în activitate trimis în misiune permanentă în străinătate, potrivit legii, beneficiază de drepturile prevăzute pentru personalul trimis în misiune permanentă de către Ministerul Afacerilor Externe.

Art. 19. – Personalul militar în activitate şi în rezervă, precum şi membrii de familie ai acestora pot beneficia de protecţia persoanei şi a bunurilor faţă de ameninţările sau violenţele la care sunt expuşi, ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

SECŢIUNEA a 4 - a

Recompense

Art. 20. – Personalului militar în activitate îi pot fi acordate următoarele recompense:

a) înaintarea în gradul următor, în mod excepţional, pentru fapte de eroism şi acte exemplare de curaj, săvârşite pe timpul acţiunilor militare şi al îndeplinirii misiunilor încredinţate atât în timp de pace cât şi de război; pentru sacrificiul vieţii în astfel de condiţii, soldaţilor, gradaţilor, subofiţerilor şi maiştrilor militari li se poate acorda, post-mortem, gradul de sublocotenent/aspirant, iar ofiţerii pot fi înaintaţi în gradul următor;

b) înaintarea în gradul următor, înainte de termen, în condiţiile prevăzute la art. 82;

c) conferirea de decoraţii şi titluri de onoare, pentru acte de eroism şi curaj în executarea misiunilor încredinţate, precum şi pentru merite deosebite în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;

d) conferirea de medalii, ordine şi semne onorifice pentru vechimea în activitate şi rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi în pregătirea profesională;

e) alte recompense morale, financiare şi materiale, pentru îndeplinirea exemplară a atribuţiilor de serviciu, stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare; recompensele financiare se acordă în condiţiile prevăzute de lege pentru premierea personalului plătit din fonduri publice.

Art. 21. – Modul de acordare a recompenselor se stabileşte prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

SECŢIUNEA a 5 - a

Răspunderea juridică şi sancţiuni disciplinare

Art. 22. – (1) Încălcarea de către personalul militar, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz.

(2) Personalul militar în activitate răspunde individual pentru faptele şi actele proprii sancţionate de lege, săvârşite atât în exercitarea atribuţiilor de serviciu ori în legătură cu acesta, cat şi în afara serviciului.

(3) Este absolvit de orice răspundere personalul militar care, prin exercitarea, în limitele legii, a atribuţiilor de serviciu, a cauzat vătămări unor persoane ori a adus prejudicii patrimoniului acestora.

Art. 23. – Constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, faptele săvârşite cu vinovăţie de către personalul militar, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentele militare, ordinele şi dispoziţiile legale ale comandanţilor/şefilor ierarhici.

Art. 24. – (1) Personalului militar în activitate care săvârşeşte fapte ce constituie abateri disciplinare i se pot aplica următoarele sancţiuni disciplinare:

a) avertisment;

b) mustrare scrisă;

c) diminuarea soldei de funcţie cu un procent de până la 10% pe o perioadă de maxim 6 luni;

d) amânarea înaintării în gradul următor pe timp de 1 sau 2 ani;

e) trecerea in rezervă.

(2) Pentru aceeaşi abatere nu se poate aplica decât o singură sancţiune disciplinară.

(3) Aplicarea sancţiunilor disciplinare se realizează în termen de cel mult 6 luni de la data constatării, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârşirii faptei. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie, iar cel de 2 ani este termen de decădere.

(4) Termenul de 6 luni prevăzut la alin. (3) se suspendă, de drept, pe perioada şi în situaţiile următoare:

a) de la data sesizării, în condiţiile legii, a organelor de urmărire penală şi până la data soluţionării definitive a cauzei, dacă pentru fapta care constituie abatere disciplinară s-a dispus sesizarea organelor de urmărire penală;

b) de la data la care militarul se află în concedii, permisii sau învoiri ori în alte situaţii de absenţă motivată.

Art. 25. – (1) Comandantul/şeful dispune de prerogativa disciplinară, având competenţa de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare personalului militar din subordinea sa ori de câte ori constată că acesta a săvârşit o abatere disciplinară, în mod direct sau pe baza rezultatului cercetării disciplinare prealabile ori a hotărârii consiliului de onoare, după caz.

(2) La individualizarea sancţiunii disciplinare se ţine seama de gravitatea faptei, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările în care a fost săvârşită fapta;

b) gradul de vinovăţie;

c) dimensiunile disfuncţiilor create în activitatea instituţiei;

d) gradul de afectare a ordinii şi disciplinei militare;

e) natura şi gravitatea consecinţelor faptei;

f) motivul săvârşirii faptei şi scopul urmărit;

g) existenţa, în antecedentele disciplinare ale militarului, a altor sancţiuni disciplinare care nu au fost radiate.

Art. 26. – (1) Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. a) şi b) se pot aplica direct de către comandanţii/şefii stabiliţi prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

(2) Sancţiunile disciplinară prevăzută la art. 24 alin. (1) lit. c)-e) nu se pot aplica înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

(3) Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. d) şi e) se aplică numai în baza hotărârii consiliului de onoare.

Art. 27. – (1) Pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile prevăzute la art. 26 alin. (2), comandantul/şeful ierarhic desemnează un ofiţer.

(2) În cazuri complexe ori în situaţia existenţei mai multor abateri disciplinare sau a mai multor făptuitori, comandantul/şeful ierarhic desemnează o comisie, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

Art. 28. – (1) Competenţele comandanţilor/şefilor ierarhici de a dispune efectuarea cercetării disciplinare prealabile şi de a aplica sancţiuni disciplinare se stabilesc prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

(2) Sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 24 alin. (1) lit. e) poate fi aplicată numai de comandanţii/şefii ierarhici care au competenţe de trecere în rezervă.

Art. 29. – Activitatea de cercetare disciplinară se desfăşoară cu respectarea principiilor legalităţii, prezumţiei de nevinovăţie, aflării adevărului, precum şi a dreptului de a solicita administrarea de probe şi a propune audierea unor persoane.

Art. 30. – Personalului militar i se aduce la cunoştinţă, de îndată, despre efectuarea cercetării disciplinare prealabile şi despre obiectul acesteia.

Art. 31. – (1) Ofiţerul sau comisia desemnat/desemnată efectuează cercetarea şi întocmeşte un raport, pe care îl prezintă comandantului/şefului ierarhic care a dispus efectuarea cercetării, în termen de cel mult 20 zile lucrătoare de la data numirii.

(2) Comandantul/şeful ierarhic analizează raportul şi poate adopta una din următoarele decizii:

a) declararea nevinovăţiei personalului militar;

b) declararea vinovăţiei personalului militar şi aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 24 alin. (1) literele a) - c);

c) trimiterea în faţa consiliului de onoare, atunci când ofiţerul sau comisia de cercetare constată gravitatea faptelor săvârşite, în funcţie de criteriile prevăzute la art. 25 alin. (2).

(3) În termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii raportului, comandantul/şeful ierarhic aduce la cunoştinţa personalului militar în cauză decizia prevăzută la alin. (2), în formă scrisă.

Art. 32. – (1) Pentru apărarea onoarei personalului militar în activitate, evitarea abuzurilor, precum şi pentru cercetarea abaterilor disciplinare ori a altor fapte săvârşite de acesta, în cadrul instituţiilor militare se pot înfiinţa consilii de onoare.

(2) Activitatea consiliilor de onoare se desfăşoară cu respectarea principiilor prevăzute de art. 29 şi a dreptului personalului militar de a fi asistat de un apărător ales, din cadrul instituţiei militare.

(3) Consiliul de onoare este constituit din preşedinte şi 2 - 4 membri cu grade cel puţin egale cu cel al personalului ale cărui fapte urmează să fie analizate.

(4) Organizarea şi funcţionarea consiliilor de onoare se stabilesc prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

Art. 33. – (1) Hotărârea consiliului se adoptă cu majoritatea voturilor exprimate de membri şi se aduce la cunoştinţa personalului militar, pe bază de semnătură.

(2) Consiliul de onoare poate adopta una din următoarele hotărâri:

a) declararea nevinovăţiei personalului militar;

b) declararea vinovăţiei, cu propunerea aplicării uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 24 alin. (1).

(3) În situaţia aplicării sancţiunii disciplinare în baza unei hotărâri a consiliului de onoare, decizia de sancţionare se emite şi se comunică în termen de 20 de zile lucrătoare de la data înregistrării hotărârii consiliului de onoare la unitatea/structura al cărei comandant/şef are competenţa de aplicare a sancţiunii disciplinare.  

Art. 34. – (1) Decizia privind aplicarea unei sancţiuni disciplinare se emite, în formă scrisă, de comandantul/şeful ierarhic care are competenţe de aplicare a acesteia şi se comunică celui sancţionat.

(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor care au fost încălcate;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în timpul cercetării disciplinare prealabile, cu excepţia aplicării sancţiunilor prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. a) şi b);

d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;

e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;

f) organul competent la care sancţiunea poate fi contestată.

Art. 35. – (1) Când consideră că a fost sancţionat pe nedrept, în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicarea deciziei, personalul militar are dreptul să conteste, sancţiunea aplicată, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

(2) Contestaţia se adresează, în scris, comandantului/şefului ierarhic superior celui care a emis decizia de sancţionare.

(3) Comandantul/şeful ierarhic prevăzut la alin. (2) se pronunţă prin decizie motivată, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării contestaţiei, pe baza cercetării efectuate în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare, astfel :

a) menţine decizia contestată când constată că este temeinică şi legală;

b) anulează decizia contestată când constată că aceasta a fost emisă fără temei legal sau asupra altei persoane;

c) anulează decizia contestată şi aplică o sancţiune mai uşoară când constată că sancţiunea aplicată este prea aspră în raport cu gravitatea faptelor.

(4) Decizia prevăzută la alin. (3) este definitivă, se comunică personalului militar contestatar în termen de 5 zile de la data pronunţării şi poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii.

Art. 36. – Răspunderea disciplinară a judecătorilor şi procurorilor militari pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor specifice calităţii de militar, care nu au legătură cu exerciţiul funcţiei judiciare, precum şi pentru fapte care aduc atingere onoarei sau demnităţii militare, poate fi angajată numai potrivit dispoziţiilor legii privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Odată cu aplicarea sancţiunii disciplinare, structura corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii poate propune ministrului apărării naţionale trecerea în rezervă. În acest caz, în termen de 15 zile de la comunicarea ordinului de trecere în rezervă, judecătorii şi procurorii vor fi transferaţi la instanţe şi parchete civile de grad egal, ţinându-se seama, în funcţie de nevoile de încadrare şi de posturile disponibile, de opţiunile exprimate.

CAPITOLUL III

PROVENIENŢA PERSONALULUI MILITAR

SECŢIUNEA 1

Provenienţa personalului militar în activitate

Art. 37. – (1) Ofiţerii în activitate provin din:

a) absolvenţi cu diplomă de licenţă ai instituţiilor de învăţământ superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională, din ţară;

b) absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ din străinătate pentru formarea ofiţerilor, trimişi la studii de către instituţia militară;

c) absolvenţi cu diplomă de licenţă ai instituţiilor civile de învăţământ superior, care au fost recrutaţi şi trimişi la studiile respective de către instituţia militară;

d) ofiţeri în rezervă care au promovat testele de aptitudini şi îndeplinesc condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare pentru a fi chemaţi sau rechemaţi în activitate, potrivit nevoilor instituţiei militare;

e) maiştri militari, subofiţeri, gradaţi şi soldaţi în activitate, absolvenţi cu diplomă de licenţă ai studiilor universitare militare de licenţă, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare;

f) maiştri militari şi subofiţeri în activitate, absolvenţi cu diplomă de licenţă ai studiilor universitare civile de licenţă şi cu diplomă de master ai studiilor civile de master, cu profil corespunzător specialităţilor militare, potrivit nevoilor instituţiei militare, care îndeplinesc condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare;

g) maiştri militari şi subofiţeri care, în timp de război, îndeplinesc cel puţin 3 luni, cu rezultate foarte bune şi bune, funcţii prevăzute a fi încadrate cu ofiţeri în structurile militare aflate în zona acţiunilor militare;

h) absolvenţi cu diplomă de licenţă ai studiilor universitare de licenţă şi cu diplomă de master ai studiilor universitare de master, în domenii de studii corespunzătoare specialităţilor militare pentru care instituţia militară nu dispune de capacităţi proprii de formare profesională iniţială, care au finalizat cursul de formare a ofiţerilor în activitate, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare, potrivit nevoilor acesteia, în cadrul armelor, serviciilor şi specialităţilor militare unde se înregistrează un deficit major de personal;

i) absolvenţi cu diplomă de licenţă ai studiilor universitare de licenţă şi cu diplomă de master ai studiilor universitare de master, potrivit nevoilor instituţiei militare, în domenii de studii corespunzătoare specialităţilor militare pentru care instituţia militară nu dispune de capacităţi proprii de formare şi de dezvoltare profesională sau corespunzătoare serviciilor şi specialităţilor militare unde se înregistrează un deficit major de personal, care îndeplinesc condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare pentru a fi chemaţi în activitate. Chemarea sau rechemarea în activitate a procurorilor şi judecătorilor, în vederea numirii sau a transferului acestora la parchetele ori instanţele militare, se supun normelor care reglementează statutul magistraţilor.

(2) Persoanelor prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c), e), g) şi h) li se acordă gradul de sublocotenent, respectiv aspirant.

(3) Ofiţerii prevăzuţi la alin. (1) lit. d) îşi păstrează gradele avute în rezervă sau li se acordă grade în condiţiile prevăzute la art. 91 alin. (2).

(4) Persoanelor prevăzute la alin. (1) lit. f) şi i) li se acordă grade în funcţie de vârstă, pregătirea şi experienţa profesională, corespunzător stagiilor minime în grad prevăzute de prezentul statut.

Art. 38. – (1) Maiştrii militari în activitate provin din:

a) absolvenţi cu diplomă ai instituţiilor militare de învăţământ postliceal pentru formarea maiştrilor militari;

b) maiştri militari în rezervă care au promovat testele de aptitudini şi îndeplinesc condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare în vederea chemării sau rechemării în activitate, potrivit nevoilor forţelor armate, pentru armele, serviciile şi specialităţile militare pentru care instituţia militară nu dispune de capacităţi proprii de formare şi de dezvoltare profesională;

c) subofiţeri în activitate, absolvenţi cel puţin ai studiilor postliceale corespunzătoare armelor, serviciilor şi specialităţilor militare, potrivit nevoilor forţelor armate, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare;

d) gradaţi şi soldaţi în activitate care au vârsta de până la 40 de ani, absolvenţi ai studiilor postliceale militare de formare a maiştrilor militari în activitate, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

(2) Persoanelor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi d) li se acordă gradul de maistru militar clasa a IV-a.

(3) Maiştrii militari prevăzuţi la alin. (1) lit. b) îşi păstrează gradele avute în rezervă sau li se acordă grade în condiţiile prevăzute la art. 91 alin. (2).

(4) Subofiţerilor prevăzuţi la alin. (1) lit. c) li se acordă gradul de maistru militar corespunzător gradului de subofiţer deţinut.

Art. 39. – (1) Subofiţerii în activitate provin din:

a) absolvenţi ai instituţiilor militare de învăţământ postliceal pentru formarea subofiţerilor;

b) gradaţi şi soldaţi în activitate, până la împlinirea vârstei de 35 de ani, absolvenţi ai studiilor postliceale militare de formare a subofiţerilor în activitate, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare;

c) subofiţeri în rezervă care au promovat testele de aptitudini şi îndeplinesc condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare în vederea chemării sau rechemării în activitate, potrivit nevoilor forţelor armate, pentru specialităţile militare pentru care instituţia militară nu dispune de capacităţi proprii de formare şi de dezvoltare profesională;

d) gradaţi şi soldaţi cu cel puţin 2 ani de vechime în activitate în instituţia militară sau persoane, care au vârsta de până la 40 de ani, sunt absolvenţi cel puţin ai studiilor civile postliceale şi ai programului de formare a subofiţerilor în activitate, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare;

e) gradaţi care, în timp de război, îndeplinesc cu rezultate bune, cel puţin 3 luni, funcţii prevăzute a fi încadrate cu subofiţeri în structurile militare aflate în zona acţiunilor militare;

f) absolvenţi ai studiilor liceale cu diplomă de bacalaureat care au obţinut calificări corespunzătoare, potrivit nevoilor forţelor armate şi îndeplinesc condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare pentru a fi chemaţi în activitate.

(2) Persoanelor prevăzute la alin. (1) lit. a), b), d) şi e) li se acordă gradul de sergent.

(3) Subofiţerii prevăzuţi la alin. (1) lit. c) îşi păstrează gradele avute în rezervă sau li se acordă grade în condiţiile prevăzute la art. 91 alin. (2).

(4) Persoanelor prevăzute la alin. (1) lit. f) li se acordă grade în funcţie de vârstă, pregătirea şi experienţa profesională, corespunzător stagiilor minime în grad prevăzute de prezentul statut.

Art. 40. – (1) Soldaţii în activitate provin din absolvenţi cel puţin ai învăţământului general obligatoriu care au vârsta de până la 35 de ani şi au finalizat programul de formare, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

(2) În funcţie de nevoile instituţiei militare, gradaţi şi soldaţii trecuţi în rezervă din motive neimputabile acestora, care au vârsta de până la 40 de ani, pot fi rechemaţi în activitate dacă s-au aflat în rezervă mai puţin de 4 ani neîntrerupt, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

(3) Prin excepţie de la prevederile art. 6 alin. (1), obţinerea calităţii de soldat în activitate în condiţiile alin. (1) şi rechemarea în activitate a gradaţilor în rezervă, în condiţiile alin. (2), poate fi condiţionată de acordul scris al celor în cauză privind renunţarea la gradele corespunzătoare militarilor în termen, dobândite anterior în activitate sau în rezervă.

Art. 41. – (1) Ofiţerii în activitate care urmează, în interesul instituţiei, studii universitare de master şi de doctorat, la forma de învăţământ cu frecvenţă, pe locuri finanţate de la bugetul de stat, beneficiază de toate drepturile prevăzute de legislaţia în vigoare pentru ofiţerii în activitate, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

(2) Maiştrii militari, subofiţerii, gradaţii şi soldaţii în activitate care urmează studii universitare militare de licenţă cu frecvenţă beneficiază de solda funcţiei de bază corespunzătoare gradului deţinut.

(3) Gradaţii şi soldaţii care urmează studii postliceale militare cu frecvenţă de formare a maiştrilor militari şi a subofiţerilor în activitate beneficiază de solda funcţiei de bază corespunzătoare gradului deţinut.

(4) Persoanele care urmează programul de instruire pentru formarea soldaţilor au dreptul la hrană, echipament şi materiale de întreţinere, în condiţiile stabilite prin reglementările în vigoare. În această perioadă beneficiază de o indemnizaţie lunară egală cu 50% din solda de funcţie şi solda de grad a unui soldat în activitate.

SECŢIUNEA a 2-a

Provenienţa personalului militar în rezervă şi în retragere

Art. 42. – (1) Ofiţerii în rezervă provin din:

a) ofiţeri în activitate trecuţi în rezervă;

b) absolvenţi ai instituţiilor militare de învăţământ superior pentru formarea ofiţerilor, şcolarizaţi la solicitarea aviaţiei şi marinei civile sau a altor beneficiari din afara sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau pe locuri cu taxă, în raport cu nevoile forţelor armate;

c) maiştri militari şi subofiţeri în rezervă care, în timp de război, au îndeplinit cel puţin 3 luni, cu rezultate foarte bune şi bune, funcţii prevăzute a fi încadrate cu ofiţeri în structurile militare aflate în zona acţiunilor militare;

d) absolvenţi cel puţin ai studiilor universitare de licenţă, cu profil corespunzător specialităţilor militare, care au vârsta de cel mult 55 de ani şi consimt să îndeplinească serviciul militar în rezervă în baza unui contract;

e) ofiţeri rezervişti voluntari care nu se mai află în relaţii contractuale cu instituţia militară.

(2) Persoanelor prevăzute la alin. (1) lit. b) - d) li se acordă gradul de sublocotenent, respectiv aspirant.

Art. 43. – (1) Maiştrii militari în rezervă provin din:

a) maiştri militari în activitate trecuţi în rezervă;

b) subofiţeri în rezervă care au absolvit studii tehnice postliceale cu profil corespunzător specialităţilor militare, în raport cu nevoile forţelor armate;

c) absolvenţi cu diplomă ai instituţiilor militare de învăţământ pentru formarea maiştrilor militari, şcolarizaţi la solicitarea aviaţiei şi marinei civile sau a altor beneficiari din afara sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională, în raport cu nevoile forţelor armate;

d) absolvenţi cel puţin ai studiilor tehnice postliceale, cu profil corespunzător specialităţilor militare, care au vârsta de cel mult 55 de ani şi consimt să îndeplinească serviciul militar în rezervă în baza unui contract;

e) maiştri militari rezervişti voluntari care nu se mai află în relaţii contractuale cu instituţia militară.

(2) Subofiţerilor prevăzuţi la alin. (1) lit. b) li se acordă gradul de maistru militar corespunzător celui de subofiţer deţinut în rezervă.

(3) Persoanelor prevăzute la alin. (1) lit. c)-d) li se acordă gradul de maistru militar clasa a IV-a.

Art. 44. – (1) Subofiţerii în rezervă provin din:

a) subofiţeri în activitate trecuţi în rezervă;

b) studenţi ai instituţiilor militare de învăţământ superior pentru formarea ofiţerilor care au promovat cel puţin anul II de studii, în situaţia în care nu mai pot continua pregătirea, dar sunt apţi pentru serviciul militar; nu se acordă gradul de subofiţer studenţilor exmatriculaţi;

c) gradaţi în rezervă, absolvenţi cel puţin ai studiilor liceale cu diplomă de bacalaureat care, în urma unei concentrări de instrucţie, au fost calificaţi în specialităţi militare necesare forţelor armate, pentru funcţii de subofiţeri;

d) gradaţi care, în timp de război, îndeplinesc cel puţin 3 luni, cu rezultate foarte bune şi bune, funcţii prevăzute a fi încadrate cu ofiţeri sau subofiţeri, în structurile militare aflate în zona acţiunilor militare;

e) absolvenţi cel puţin ai studiilor liceale cu diplomă de bacalaureat, cu profil corespunzător specialităţilor militare, care au vârsta de cel mult 55 de ani şi consimt să îndeplinească serviciul militar în rezervă în baza unui contract;

f) subofiţeri rezervişti voluntari care nu se mai află în relaţii contractuale cu instituţia militară.

(2) Persoanelor prevăzute la alin. (1) lit. b) - e) li se acordă gradul de sergent.

Art. 45. – (1) Gradaţii şi soldaţii în rezervă provin din:

a) gradaţi şi soldaţi care au îndeplinit serviciul militar activ, în condiţiile legii şi au fost trecuţi în rezervă;

b) studenţi şi elevi ai instituţiilor militare de învăţământ pentru formarea ofiţerilor, respectiv a maiştrilor militari şi subofiţerilor care au promovat cel puţin anul I de studii, dacă durata studiilor este mai mare de un an, în situaţia în care nu mai pot continua pregătirea, dar sunt apţi pentru serviciul militar;

c) absolvenţi cel puţin ai învăţământului general obligatoriu care au vârsta de cel mult 51 de ani şi consimt să îndeplinească serviciul militar în rezervă în baza unui contract;

d) gradaţi şi soldaţi rezervişti voluntari care nu se mai află în relaţii contractuale cu instituţia militară.

(2) Studenţii şi elevii prevăzuţi la alin. (1) lit. b) îşi păstrează gradele dobândite având această calitate.

Art. 46. – (1) Personalul militar în retragere provine din:

a) personal militar în activitate sau în rezervă, la împlinirea limitelor de vârstă prevăzute de prezentul statut;

b) personal militar în activitate sau în rezervă, clasat de către comisiile de expertiză medico-militară „inapt pentru serviciul militar cu scoatere din evidenţă”.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), gradaţii şi soldaţii în rezervă care, potrivit legii, au îndeplinit serviciul militar activ în calitate de militar în termen, la împlinirea limitelor de vârstă prevăzute de prezentul statut nu sunt consideraţi personal militar în retragere şi se scot din evidenţa militară, în condiţiile legii.

CAPITOLUL IV

FORMAREA PERSONALULUI MILITAR

Art. 47. – Formarea iniţială a persoanelor prevăzute la art. 37 alin. (1) lit. a) - c), e) şi h) se realizează prin parcurgerea şi finalizarea uneia dintre următoarele forme de învăţământ:

a) studii universitare cu diplomă de licenţă sau similară acesteia, în instituţiile de învăţământ universitar militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională sau în instituţii civile de învăţământ universitar;

b) studii universitare în instituţiile militare din străinătate, cu diplomă de studii echivalente celor prevăzute la lit. a);

c) curs de formare a ofiţerilor în activitate, cu certificat de absolvire, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

Art. 48. – Formarea continuă a persoanelor prevăzute la art. 37 alin. (1) se poate realiza pe etape şi module de pregătire în instituţii de învăţământ şi/sau centre de pregătire aparţinând instituţiilor militare sau din afara acestora, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

Art. 49. – Formarea iniţială a persoanelor prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. a) se realizează prin parcurgerea şi finalizarea studiilor organizate în instituţiile militare de învăţământ postliceal acreditate, potrivit legii.

Art. 50. – (1) Formarea iniţială a persoanelor prevăzute la art. 39 lit. a), b) şi d) se realizează prin parcurgerea şi finalizarea uneia dintre următoarele forme de învăţământ:

a) studii pentru formarea subofiţerilor, cu diplomă de absolvire, organizate în instituţiile militare de învăţământ postliceal acreditate, potrivit legii;

b) curs de formare a subofiţerilor în activitate, cu certificat de absolvire, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

(2) Formarea continuă a persoanelor prevăzute la art. 39 se poate realiza pe etape şi module de pregătire în instituţii de învăţământ şi/sau centre de pregătire aparţinând instituţiilor militare sau din afara acestora, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

Art. 51. – Formarea profesională a soldaţilor în activitate se realizează prin parcurgerea şi finalizarea, cu certificat de absolvire, a programului de formare prevăzut la art. 40 alin. (1).

Art. 52. – Formarea rezerviştilor voluntari se realizează prin parcurgerea şi finalizarea programului de pregătire militară, potrivit legii.

Art. 53. – Persoanele care optează pentru a urma studii şi programe de formare a personalului militar în activitate efectuează examinarea psihologică şi medicală, gratuit, în cadrul structurilor specializate, stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

Art. 54. – (1) Persoanele care urmează să devină ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri în activitate, în condiţiile prevăzute la art. 37 alin. (1) lit. a) şi b), art. 38 alin. (1) lit. a) şi art. 39 alin. (1) lit. a) încheie un angajament/contract de şcolarizare, prin care se obligă să îşi desfăşoare activitatea în cadrul instituţiei militare în care urmează să fie numit în prima funcţie, o anumită perioadă de la acordarea primului grad, iar în situaţia încetării raporturilor de serviciu din iniţiativa sau din motive imputabile lor înainte de finalizarea acesteia, să restituie contravaloarea cheltuielilor de întreţinere şi de instruire suportate de instituţia militară pe timpul formării profesionale, proporţional cu perioada din angajament/contract de şcolarizare rămasă neexecutată.

(2) Durata angajamentului, dacă legea specială nu prevede altfel, este de:

a) 9 ani pentru ofiţeri;

b) 8 ani pentru maiştri militari;

c) 6 ani pentru subofiţeri.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), durata angajamentului se stabileşte astfel:

a) ofiţerii de aviaţie naviganţi şi ofiţerii absolvenţi ai învăţământului superior militar tehnico-ingineresc încheie un angajament a cărui durată este de 12 ani;

b) ofiţerii medici, medici dentişti şi farmacişti încheie un angajament a cărui durată se prelungeşte cu numărul de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidenţiat;

c) ofiţerii de marină încheie un angajament a cărui durată este de 11 ani;

d) maiştrii militari de marină încheie un angajament a cărui durată este de 10 ani.

(4) Persoanele care urmează să devină ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi în activitate în condiţiile prevăzute la art. 37 alin. (1) lit. d), h) şi i), art. 39 alin. (1) lit. c), d) şi f) şi art. 40 alin. (1) încheie un angajament/contract de şcolarizare, prin care se obligă să îşi desfăşoare activitatea în cadrul instituţiei militare o perioadă stabilită prin ordin al conducătorului instituţiei militare, de la acordarea gradului şi numirea în prima funcţie corespunzătoare acestuia, iar în situaţia încetării raporturilor de serviciu din iniţiativa sau din motive imputabile lor înainte de finalizarea acesteia, să restituie contravaloarea cheltuielilor de întreţinere şi de instruire pe timpul formării/pregătirii, proporţional cu perioada din angajament rămasă neexecutată.

(5) Încheierea angajamentului/contractului de şcolarizare prevăzut la alin. (1) şi alin. (4) este obligatorie pentru înmatriculare. În situaţia încetării participării la studiile şi programele de formare a personalului militar în activitate din iniţiativa sau din motive imputabile persoanelor în cauză, acestea suportă contravaloarea cheltuielilor de întreţinere şi de instruire aferente perioadei de formare.

(6) Prin cheltuieli de întreţinere şi de instruire aferente perioadei de formare/pregătire, în sensul prezentei legi se înţeleg drepturile în natură primite pe timpul perioadei de formare/pregătire, precum şi cota parte aferentă întreţinerii şi instruirii studentului, elevului sau cursantului, din cheltuielile instituţiei militare, pentru:

a) asigurarea cazării şi folosinţei spaţiilor de pregătire;

b) asigurarea transportului;

c) uzura/consumarea bunurilor materiale utilizate în procesul de învăţământ şi instruire;

d) formarea specifică activităţii de informaţii.

(7) Metodologia privind încheierea angajamentului/contractului de şcolarizare prevăzut la alin. (1) şi alin. (4), calcularea şi restituirea cheltuielilor de întreţinere şi de instruire aferente perioadei de formare se reglementează prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

CAPITOLUL V

RAPORTURI DE SERVICIU

SECŢIUNEA 1

Stabilirea raporturilor de serviciu

Art. 55. – (1) Raporturile de serviciu ale personalului militar în activitate se nasc odată cu acordarea primului grad şi se exercită în baza ordinului de numire în funcţie, pe durată nedeterminată.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), raporturile de serviciu ale personalului militar din Ministerul Apărării Naţionale pot avea şi durată determinată, de până la 4 ani, pe bază de contract, cu posibilitatea înnoirii sau reînnoirii succesive, în cazul personalului militar provenit conform dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. d), f), h) şi i), art. 38 alin. (1) lit. b), art. 39 alin. (1) lit. c), d) şi f) şi ale art. 40, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului.

(3) Limita de vârstă până la care personalul militar poate fi menţinut în activitate este:

a) vârsta standard de pensionare prevăzută de lege în cazul cadrelor militare;

b) 55 de ani, în cazul gradaţilor şi soldaţilor.

(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3) lit. a), până la uniformizarea vârstei standard de pensionare, cadrele militare pot fi menţinute în activitate până la împlinirea vârstei de 60 de ani, în funcţie de nevoile instituţiei militare, cu aprobarea anuală a conducătorului acesteia.

(5) Generalii şi amiralii sunt menţinuţi în activitate după împlinirea vârstei standard de pensionare până la vârsta de 60 de ani sau sunt trecuţi în rezervă la cerere, în condiţiile prevederilor legale în vigoare.

(6) Limitele de vârstă până la care generalii şi amiralii din Ministerul Apărării Naţionale pot fi menţinuţi în activitate sunt:

a) 57 de ani, pentru general de brigadă cu o stea, respectiv general de flotilă aeriană cu o stea, pentru cei din arma aviaţie, şi contraamiral de flotilă cu o stea, pentru cei din arma marină;

b) 58 de ani, pentru general-maior cu două stele, respectiv contraamiral cu două stele, pentru cei din arma marină;

c) 59 de ani, pentru general-locotenent cu trei stele, respectiv viceamiral cu trei stele, pentru cei din arma marină;

d) 60 de ani, pentru general cu patru stele, respectiv amiral cu patru stele, pentru cei din arma marină.

(7) Cadrele militare, mai puţin cele din Ministerul Apărării Naţionale şi Serviciul de Protecţie şi Pază, din armele şi serviciile în care se înregistrează deficite majore de personal pot fi menţinute în activitate după împlinirea vârstei standard de pensionare până la împlinirea vârstei de 65 de ani, în funcţie de nevoile instituţiei militare, la solicitarea sau cu acordul acestora şi cu aprobarea anuală a conducătorului instituţiei.

(8) Ofiţerii medici şi medici dentişti pot fi menţinuţi în activitate, după împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzută la alin. (3) lit. a) până la împlinirea vârstei de 62 de ani, în funcţie de nevoile instituţiei militare, cu aprobarea anuală a conducătorului acesteia.

(9) Pentru suportarea privaţiunilor serviciului militar, a interzicerii şi restrângerii unor drepturi şi libertăţi fundamentale, personalul militar ale cărui raporturi de serviciu încetează ca urmare a trecerii în rezervă sau direct în retragere în condiţiile prevăzute la art. 96 alin. (1) lit. a) - f), din motive neimputabile acestuia, beneficiază de sprijin cu destinaţie specială, egal cu o soldă a funcţiei de bază din ultima lună de activitate, pentru fiecare an cât s-a aflat în serviciul militar în activitate, dar nu mai mult de 20 de solde ale funcţiei de bază.

(10) Personalul militar trecut în rezervă sau direct în retragere cu drept la pensie de serviciu, la împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzute de lege, poate beneficia de o bonificaţie de fidelitate egală cu şase solde ale funcţiei de bază din ultima lună de activitate, dacă are cel puţin 30 de ani de serviciu militar activ, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei.

Art. 56. – (1) Cu 6 luni înainte de încetarea raporturilor de serviciu prevăzute la art. 55 alin. (2), părţile sunt obligate să se încunoştinţeze reciproc asupra intenţiei de continuare sau de încetare a acestora.

(2) Normele metodologice privind stabilirea, modificarea şi încetarea raporturilor de serviciu şi conţinutul acestora se reglementează prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

SECŢIUNEA a 2-a

Modificarea raporturilor de serviciu

Art. 57. – (1) Raporturile de serviciu ale personalului militar în activitate pot fi modificate prin trimitere în misiune, detaşare, mutare, punere la dispoziţie, împuternicire, desemnare pentru îndeplinirea atribuţiilor altei funcţii ori a unor atribuţii suplimentare, precum şi prin numirea într-o funcţie civilă, în interesul instituţiei militare, în condiţiile prezentei legi.

(2) Raporturile de serviciu ale personalului militar în activitate pot fi modificate numai în cadrul corpului de personal militar din care face parte.

Art. 58. – (1) Modificarea raporturilor de serviciu se realizează prin act administrativ individual, care se emite potrivit competenţelor şi procedurilor stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

(2) Modificarea temporară a raporturilor de serviciu poate înceta înaintea împlinirii termenului pentru care s-a dispus, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

PARAGRAFUL 1

Trimiterea în misiune

Art. 59. – (1) Pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, personalul militar în activitate poate fi trimis să execute misiuni în afara structurii militare în care este numit şi în interesul acesteia, potrivit legii, în ţară sau în străinătate.

(2) Trimiterea în misiune, în ţară, se realizează prin ordin al comandantului/şefului structurii în care este încadrat personalul militar. În situaţia executării unor misiuni în interesul unor structuri militare ierarhic superioare, în ţară, ordinul se emite de către comandantul/şeful acestora.

(3) Trimiterea în misiune, în afara ţării, se realizează prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

(4) Personalul militar beneficiază, pe timpul trimiterii în misiune, în ţară, în afara localităţii unde îşi exercită atribuţiile funcţiei în care este numit, de drepturile prevăzute de reglementările referitoare la delegare/detaşare pentru personalul bugetar.

(5) Personalul militar trimis în misiuni cu caracter temporar în străinătate beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege.

PARAGRAFUL al 2-lea

Detaşarea

Art. 60. – (1) Personalul militar în activitate poate fi detaşat în cadrul aceleiaşi instituţii militare sau în afara acesteia, în ţară sau în străinătate, în vederea:

a) exercitării atribuţiilor unei alte funcţii;

b) participării la diferite forme de dezvoltare profesională;

c) desfăşurării unor activităţi în interesul instituţiei militare.

(2) Detaşarea poate avea o durată de până la un an şi poate fi prelungită cu cel mult un an.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), durata detaşării:

a) se stabileşte potrivit cerinţelor instituţiilor şi organismelor Uniunii Europene, pentru personalul detaşat în calitate de expert naţional în cadrul acestora;

b) este nedeterminată, pentru personalul încadrat în funcţii prevăzute în state de organizare specifice structurilor de specialitate ale autorităţilor publice şi detaşat la aceste structuri.

Art. 61. – (1) Pe timpul detaşării în afara instituţiei militare, personalul militar în activitate are îndatoririle şi drepturile ce decurg din această calitate, precum şi obligaţia de a participa la pregătirea militară în cadrul instituţiei militare, după caz. În situaţia în care interesele instituţiei militare o impun, se poate dispune încetarea detaşării.

(2) Pe timpul detaşării în condiţiile prevăzute la art. 60 alin. (1) lit. a), personalul militar în activitate rămâne încadrat în funcţie şi beneficiază de drepturile salariale corespunzătoare funcţiei în care este detaşat. În cazul în care drepturile avute anterior detaşării sunt mai mari, personalul militar detaşat beneficiază de acestea.

(3) Pe timpul detaşării în condiţiile prevăzute la art. 60 alin. (1) lit. b), personalul militar în activitate rămâne încadrat în funcţie şi beneficiază de drepturile salariale corespunzătoare acesteia, de la structura în care este încadrat.

(4) Personalul militar beneficiază, pe timpul detaşării, de drepturile prevăzute de reglementările referitoare la detaşare pentru personalul bugetar.

PARAGRAFUL al 3-lea

Mutarea

Art. 62. – Raporturile de serviciu ale personalului militar în activitate pot fi modificate prin mutare, la cerere sau în interesul serviciului, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

PARAGRAFUL al 4-lea

Împuternicirea şi desemnarea

Art. 63. – (1) Personalul militar în activitate poate îndeplini, temporar, prin împuternicire, atribuţiile unei funcţii vacante, pentru o durată de până la 1 an, care poate fi prelungită cu cel mult 1 an. Condiţiile privind împuternicirea pentru îndeplinirea atribuţiilor funcţiilor de comandă şi de execuţie se stabilesc prin ordin al conducătorului instituţiei militare. 

(2) Personalul militar în activitate poate îndeplini, temporar, prin împuternicire, atribuţiile unei funcţii al cărui titular lipseşte o perioadă mai mare de o lună, până la încetarea vacanţei temporare a postului.

(3) Pe întreaga durată a împuternicirii, personalul militar are responsabilităţile şi competenţele specifice funcţiei ale cărei atribuţii este împuternicit să le îndeplinească şi beneficiază de toate drepturile aferente funcţiei respective.

(4) Personalul militar împuternicit beneficiază de drepturile salariale corespunzătoare funcţiei în care este împuternicit. În cazul în care drepturile salariale avute anterior împuternicirii sunt mai mari, personalul militar împuternicit beneficiază de acestea.

(5) În Ministerul Apărării Naţionale, atribuţiile funcţiilor vacante nu mai pot fi îndeplinite, prin împuternicire, după expirarea termenelor prevăzute la alin. (1).

(6) Personalul militar în activitate din Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale poate fi nominalizat să îndeplinească, prin desemnare, atribuţiile unei funcţii vacante, pentru o durată de cel mult 6 luni, fără să beneficieze de drepturile salariale corespunzătoare funcţiei respective.

PARAGRAFUL al 5-lea

Punerea la dispoziţie

Art. 64. – (1) Personalul militar în activitate este pus la dispoziţie în următoarele situaţii:

a) în vederea încadrării atunci când, în urma desfiinţării, transformării, redimensionării, reorganizării sau redislocării structurii sau încheierii misiunilor permanente în străinătate ori a concediului fără plată, nu există posibilitatea numirii imediate într-o funcţie vacantă;

b) ca urmare a limitării accesului la informaţii clasificate, potrivit legii, când nu există posibilitatea numirii într-o funcţie corespunzătoare nivelului de acces deţinut;

c) pentru cazurile de incapacitate de muncă stabilite prin hotărâre a Guvernului;

d) când este trimis în judecată sau este judecat de către instanţele judecătoreşti în stare de libertate pentru fapte în legătură cu exercitarea atribuţiilor funcţiei în care este încadrat. În Ministerul Apărării Naţionale şi Serviciul de Informaţii Externe, punerea la dispoziţie se face la propunerea comandantului/ şefului structurii militare în care este încadrat;

e) când se află în captivitate;

f) la data rămânerii definitive a calificativului necorespunzător, în vederea încadrării într-o funcţie adecvată;

g) ca urmare a clasării ”apt limitat” de către comisiile de expertiză medico-militară, atunci când nu mai poate îndeplini atribuţiile funcţiei în care este încadrat şi nu se identifică o funcţie corespunzătoare, pe care starea de sănătate să-i permită să o îndeplinească.

(2) Pentru încadrarea funcţiilor din domenii de activitate specifice, stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare, personalul militar în activitate poate fi pus la dispoziţie anterior numirii în funcţie.

Art. 65. – (1) Situaţia personalului militar în activitate pus la dispoziţie se soluţionează astfel:

a) pentru personalul militar prevăzut la art. 64 alin. (1) lit. a), în termen de cel mult 6 luni, care poate fi prelungit cu încă cel mult 6 luni, cu aprobarea conducătorului instituţiei militare sau a comandanţilor/şefilor stabiliţi de acesta; personalul militar pentru care nu se identifică posibilităţi de încadrare se trece în rezervă, cu drept de pensie conform legii, după caz;

b) pentru personalul militar prevăzut la art. 64 alin. (1) lit. b), în termen de cel mult 3 luni, care poate fi prelungit cu încă cel mult 3 luni, cu aprobarea conducătorului instituţiei militare sau a comandanţilor/şefilor stabiliţi de acesta; personalul militar pentru care nu se identifică posibilităţi de încadrare se trece în rezervă, cu drept de pensie conform legii, după caz. În Serviciul de Informaţii Externe şi Serviciul Român de Informaţii, termenul de 3 luni nu poate fi prelungit;

c) pentru personalul militar prevăzut la art. 64 lit. c), la expirarea termenului de internare şi a concediilor medicale pentru tratament, fără a depăşi termenul maxim prevăzut de reglementările în vigoare aplicabile angajaţilor din administraţia publică aflaţi în această situaţie; personalul militar restabilit se numeşte în funcţie, iar cel a cărui boală se menţine se trece în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie conform legii, după caz;

d) pentru personalul militar prevăzut la art. 64 alin. (1) lit. d), în termen de cel mult 30 de zile de la soluţionarea definitivă a cauzei de către instanţa de judecată; în cazul în care s-a dispus achitarea sau încetarea procesului penal, personalul militar se repune în drepturile avute la data punerii la dispoziţie, inclusiv în funcţia deţinută anterior sau în una echivalentă; acesta primeşte toate drepturile băneşti ce i s-ar fi acordat, corespunzător funcţiei deţinute la data punerii la dispoziţie, pentru perioada în care s-a aflat la dispoziţie, actualizate cu rata inflaţiei;

e) pentru personalul militar prevăzut la art. 64 alin. (1) lit. e), în termen de cel mult 3 luni de la înapoierea în ţară. În această perioadă, comisii speciale, stabilite prin dispoziţie a şefului Statului Major General/conducătorul instituţiei militare, vor cerceta condiţiile căderii în captivitate şi comportarea celor în cauză pe timpul acesteia; în funcţie de rezultat, cei găsiţi nevinovaţi vor fi încadraţi în funcţii, iar cei vinovaţi de fapte ce cad sub incidenţa legii penale vor fi trecuţi în rezervă.

f) pentru personalul militar prevăzut la art. 64 alin. (1) lit. f) şi g), în termen de 3 luni, care poate fi prelungit cu încă cel mult 3 luni, cu aprobarea conducătorului instituţiei militare sau a comandanţilor/şefilor stabiliţi de acesta;

(2) Pe durata punerii la dispoziţie, personalul militar îndeplineşte sarcinile stabilite, în scris, de către comandanţii/şefii structurilor militare la dispoziţia cărora este pus şi beneficiază de solda funcţiei de bază avută, precum şi de celelalte drepturi salariale avute, cu excepţia soldei de comandă, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare. Prevederile referitoare la îndeplinirea sarcinilor nu se aplică personalului prevăzut la art. 64 alin. (1) lit. c) şi e).

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), personalul militar prevăzut la art. 64 alin. (1) lit. a) beneficiază inclusiv de solda de comandă, după caz.

SECŢIUNEA a 3-a

Suspendarea raporturilor de serviciu

Art. 66. – (1) Raporturile de serviciu ale personalului militar se suspendă în următoarele situaţii:

a) când se află în concediu fără plată;

b) când se află sub control judiciar şi s-a dispus interdicţia practicării profesiei în exercitarea căreia a săvârşit fapta;

c) când este în stare de arest preventiv sau de arest la domiciliu;

d) când este dispărut.

(2) Pe perioada suspendării din funcţie, personalul militar se eliberează din funcţie şi nu beneficiază de niciun drept asigurat de instituţia militară.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), personalul militar, pe perioada suspendării din funcţie, poate beneficia de dreptul la suportarea de către instituţia militară a sumelor necesare pentru asigurarea asistenţei juridice pentru fapte săvârşite în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu, precum şi de dreptul de folosinţă a locuinţei de serviciu, iar familia celui dispărut în acţiuni militare de o indemnizaţie al cărei cuantum şi condiţii de acordare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Art. 67. – (1) În cazul prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. a), raporturile de serviciu se suspendă, în situaţiile în care personalul militar:

a) solicită să îşi urmeze soţia sau soţul trimis în străinătate de către ministere, instituţii publice, autorităţi administrative autonome, organe ori alte instituţii de specialitate ale administraţiei publice centrale, pentru îndeplinirea unei misiuni permanente la misiunile diplomatice, la oficiile consulare sau la alte reprezentanţe naţionale, structuri şi comandamente din cadrul organizaţiilor internaţionale din care România face parte, pentru o perioadă mai mare de 6 luni;

b) a fost selecţionat pentru a ocupa posturi cu statut de angajat temporar în structurile din cadrul organizaţiilor internaţionale din care România face parte, în baza aprobării prealabile a conducătorului instituţiei militare de a participa la selecţie;

c) pentru a fi numit într-o funcţie civilă, în interesul instituţiei militare;

d) a fost selecţionat să participe, în baza aprobării conducătorului instituţiei militare, în interes propriu, la programe de formare profesională continuă, în străinătate.

(2) În condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare, pentru alte cazuri, temeinic motivate, personalul militar se suspendă din funcţie, aflându-se în concediu fără plată pe durată determinată, de cel mult un an, care se poate prelungi cu cel mult un an, cu aprobarea conducătorului instituţiei militare sau al comandanţilor/şefilor stabiliţi de acesta.

(3) Durata cumulată a concediilor fără plată, prevăzute la alin. (1) lit. b) şi d) şi la alin. (2), poate fi de cel mult 5 ani pe parcursul întregii cariere militare.

(4) Perioada concediului fără plată nu constituie vechime în serviciu care se ia în considerare la stabilirea dreptului la pensie, vechime în activitate pentru conferirea Semnului onorific În Serviciul Patriei şi/sau pentru acordarea gradaţiei următoare, în condiţiile legii.

(5) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. a) şi d), la stabilirea stagiului în gradul pe care îl are personalul militar se ia în calcul o perioadă egală cu trei pătrimi din durata concediului fără plată.

(6) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. b) şi c), la stabilirea stagiului în gradul pe care îl are personalul militar se ia în calcul întreaga durată a concediului fără plată.

(7) În situaţia prevăzută la alin. (2), durata concediului fără plată nu se ia în calcul la stabilirea stagiului în grad.

(8) La încetarea concediului fără plată, instituţia are obligaţia de a numi personalul militar într-o funcţie vacantă sau să îl pună la dispoziţie în vederea încadrării.

Art. 68. – Situaţia personalului militar prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. b) şi c) se soluţionează astfel:

a) în cazul în care s-a dispus achitarea, clasarea, încetarea procesului penal, renunţarea la urmărirea penală, precum şi în cazul în care s-a propus menţinerea în activitate a personalului militar căruia, pentru o infracţiune săvârşită din culpă, i s-a aplicat prin hotărâre judecătorească pedeapsa amenzii penale sau pedeapsa închisorii, cu suspendarea executării sub supraveghere ori a beneficiat de renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării acesteia ori de amnistie sau graţiere înainte de începerea executării pedepsei, personalul militar care a fost suspendat din funcţie este repus în drepturile avute la data suspendării din funcţie, inclusiv în funcţia deţinută anterior sau în una echivalentă; acesta primeşte toate drepturile ce i s-ar fi acordat, corespunzător funcţiei deţinute la data suspendării, pentru perioada în care a fost suspendat, actualizate cu rata inflaţiei;

b) personalul militar condamnat la o pedeapsă privativă de libertate cu executarea acesteia, se trece în rezervă începând cu data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive;

c) personalul militar căruia, pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie, i s-a aplicat prin hotărâre judecătorească pedeapsa amenzii penale sau pedeapsa închisorii, cu suspendarea executării sub supraveghere, precum şi cel care a beneficiat de renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării acesteia ori de amnistie sau graţiere înainte de începerea executării pedepsei, se trece în rezervă începând cu data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive.

Art. 69. – Suspendarea raporturilor de serviciu se realizează prin act administrativ individual, care se emite potrivit competenţelor şi procedurilor stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

SECŢIUNEA a 4-a

Transferul

Art. 70. – (1) În funcţie de nevoile instituţiilor militare, personalul militar poate fi transferat între acestea, în cadrul aceluiaşi corp de personal militar.

(2) Transferul se realizează prin act administrativ al conducătorului instituţiei militare din subordinea căreia se transferă, la cererea sau cu acordul, după caz, al conducătorului instituţiei militare la care se transferă.

Art. 71. – (1) Personalul militar transferat în condiţiile prevăzute la art. 70 stabileşte noi raporturi de serviciu cu instituţia militară în cadrul căreia a fost transferat.

(2) Angajamentele/contractele de şcolarizare prevăzute la art. 54, precum şi la art. 95 alin. (2) şi (3) sunt preluate de instituţia militară în cadrul căreia personalul militar în activitate a fost transferat.

CAPITOLUL VI

CARIERA MILITARĂ

SECŢIUNEA 1

Dezvoltarea carierei militare

Art. 72. – (1) Cariera militară reprezintă evoluţia profesională a personalului militar în activitate prin ocuparea în mod gradual a funcţiilor din ierarhia militară şi dobândirea gradelor militare, de la obţinerea acestei calităţi şi până la trecerea în rezervă sau direct în retragere, în condiţiile legii.

(2) Cariera militară începe cu acordarea primului grad militar şi numirea în prima funcţie, în condiţiile prezentei legi.

(3) Numirea în prima funcţie a personalului militar în activitate se realizează, de regulă, în funcţii situate la baza ierarhiei militare, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

Art. 73. – (1) Dezvoltarea carierei militare se realizează cu respectarea următoarelor principii:

a) principiul asigurării nevoilor de încadrare cu personal a forţelor armate;

b) principiul competenţei şi experienţei profesionale, conform căruia dezvoltarea carierei militare este condiţionată de nivelul pregătirii şi experienţei profesionale dobândite gradual în sistemul militar şi de performanţa profesională raportată la modul de îndeplinire a atribuţiilor prevăzute în fişa postului;

c) principiul transparenţei şi egalităţii de şanse privind accesul la dezvoltarea carierei militare pentru întregul personal militar în activitate, în acord cu aspiraţiile şi opţiunile profesionale individuale.

(2) Dezvoltarea carierei militare se realizează prin:

a) numirea în funcţii;

b) înaintarea în grad;

c) trecerea dintr-un corp militar în altul;

d) trecerea dintr-o armă, serviciu sau specialitate militară în alta/altul, ori dintr-un domeniu în altul;

e) dobândirea unei alte specialităţi militare în cadrul aceleiaşi arme sau aceluiaşi serviciu.

Art. 74. – (1) Prevederile prezentei legi privind dezvoltarea carierei militare se reglementează prin ordin al conducătorului instituţiei militare, cu excepţia Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului Afacerilor Interne, în cazul cărora se reglementează prin Ghidul carierei militare, pentru fiecare instituţie în parte, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(2) Condiţiile şi criteriile specifice de selecţie în vederea dezvoltării carierei militare, organizarea şi funcţionarea sistemului de management al carierei individuale, precum şi competenţele privind numirea/eliberarea în/din funcţii, cu excepţia funcţiilor publice în care numirea se face potrivit legii, se stabilesc pentru fiecare instituţie militară, prin ordin al conducătorului acesteia.

(3) Metodologia de organizare şi desfăşurare a concursului/examenului pentru încadrarea funcţiilor care, potrivit legii, se ocupă în astfel de condiţii, se stabileşte prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

(4) Modul de definire a funcţiilor care se prevăd în statele de organizare ale structurilor din cadrul instituţiilor militare se stabileşte potrivit legii, prin ordine al conducătorilor acestora.

PARAGRAFUL 1

Numirea în funcţii

Art. 75. – (1) Personalul militar în activitate se numeşte, de regulă, în funcţii corespunzătoare gradului deţinut.

(2) Personalul militar în activitate poate fi numit, în raport cu nevoile instituţiei militare, în funcţii prevăzute cu grad superior gradului deţinut.

(3) Promovarea în funcţie reprezintă eliberarea personalului militar din funcţia pe care o ocupă şi numirea într-o altă funcţie prevăzută cu grad superior sau într-o funcţie prevăzută cu acelaşi grad dar la un eşalon ori nivel ierarhic superior, precum şi eliberarea din funcţie de execuţie şi numirea în funcţie de comandă/conducere.

Art. 76. – (1) Personalul militar poate fi eliberat din funcţiile în care este încadrat şi numit în funcţii echivalente cu cele deţinute sau prevăzute cu grad superior ori inferior, în interesul serviciului şi fără acordul personalului militar în cauză, prin ordin al conducătorului instituţiei militare sau al comandanţilor/şefilor stabiliţi de către acesta:

a) în cazul desfiinţării, transformării, redimensionării, reorganizării sau redislocării structurilor din instituţiile militare;

b) în situaţia împlinirii stagiului maxim în aceeaşi funcţie;

c) ca urmare a propunerii din documentele de evaluare profesională;

d) în situaţia încheierii mandatului pentru ocuparea unor posturi pe durată determinată;

e) în alte situaţii care presupun adoptarea de măsuri considerate necesare pentru asigurarea funcţionalităţii şi operativităţii structurilor militare, stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

(2) În Ministerul Apărării Naţionale, personalul militar nu poate fi numit în funcţii prevăzute cu grad inferior celui deţinut.

(3) Personalul militar în activitate poate fi eliberat din funcţia pe care o ocupă şi numit într-o funcţie prevăzută cu grad inferior, cel puţin egal gradului deţinut, şi la solicitarea acestuia.

(4) De regulă, personalul militar în activitate nu poate fi subordonat altuia cu grad inferior. În Ministerul Apărării Naţionale nu se admit excepţii.

(5) Numirea şi promovarea în funcţii prevăzute cu grade de general-locotenent, respectiv viceamiral şi superioare acestora se fac cu avizul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

(6) Durata maximă de îndeplinire a atribuţiilor unei funcţii se stabileşte prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

(7) Prevederile alin. (6) nu se aplică Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de Protecţie şi Pază.

Art. 77. – (1) Numirea şi promovarea în funcţii a personalului militar în activitate, căruia îi sunt incidente reglementări profesionale specifice, stabilite la nivel naţional, se realizează în baza prezentului statut, cu aplicarea reglementărilor respective, referitoare inclusiv la acordarea gradelor sau treptelor profesionale.

(2) Personalul militar în activitate prevăzut la alin. (1) care, în baza reglementărilor specifice, exercită pe o durată determinată atribuţiile unor funcţii militare elective sau în baza unui contract, la expirarea termenului pentru care a fost ales sau a termenului prevăzut în contractul respectiv, poate fi numit în funcţia îndeplinită anterior sau într-o altă funcţie corespunzătoare specialităţii militare şi gradului deţinut.

(3) Pentru personalul militar prevăzut la alin. (2), în situaţia în care raporturile de serviciu stabilite în condiţiile art. 55 alin. (2) expiră pe durata îndeplinirii funcţiei militare elective sau pe bază de contract, acestea se prelungesc până la expirarea termenului pentru care a fost ales sau a termenului prevăzut în contractul respectiv, fără a depăşi limita de vârstă până la care personalul militar poate fi menţinut în activitate.

(4) Personalul militar trimis în misiune permanentă sau detaşat în străinătate este numit în funcţii la încetarea misiunii sau detaşării cu respectarea regulilor prevăzute la alin. (2) şi (3).

Art. 78. – (1) Pentru asigurarea condiţiilor optime de desfăşurare a activităţii, personalul militar în activitate beneficiază de:

a) indemnizaţie de instalare la numirea în prima funcţie şi indemnizaţie de mutare la schimbarea locului de muncă în altă localitate, în cuantumurile şi condiţiile stabilite potrivit reglementărilor legale;

b) locuinţă de serviciu sau intervenţie, accesorie raporturilor de serviciu, fără plata chiriei, dacă nu a deţinut sau nu deţine locuinţă proprietate personală nici soţul sau soţia acestuia, în localitatea în care îşi desfăşoară activitatea militarul, ori în localităţile aflate la distanţă mai mică de 30 de kilometri faţă de aceasta, măsurată între cele două localităţi, pe calea de comunicaţie rutieră cea mai scurtă, între indicatoarele de ieşire/intrare din/în localitate;

c) locuinţă de intervenţie sau de protocol pe timpul detaşării şi al îndeplinirii unor misiuni în altă localitate, ori decontarea cheltuielilor de cazare;

d) compensaţie lunară pentru chirie, de până la 50% din solda lunară, în situaţia în care nu se poate asigura dreptul prevăzut la lit. b) sau nu locuieşte în cămin militar. Condiţiile de acordare şi cuantumul concret al compensaţiei lunare pentru chirie se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

(2) Beneficiază de dreptul prevăzut la alin.(1) lit. b) şi personalul militar în activitate care a deţinut, acesta ori soţul/soţia, locuinţă proprietate personală în localitatea în care îşi desfăşoară activitatea militarul, ori în localităţile aflate la distanţă mai mică de 30 de kilometri faţă de aceasta, măsurată între cele două localităţi, pe calea de comunicaţie rutieră cea mai scurtă, între indicatoarele de ieşire/intrare din/în localitate, dar a pierdut dreptul de proprietate prin punerea în aplicare a unei hotărâri judecătoreşti sau în virtutea altor prevederi legale, din motive care nu i se pot imputa.

Art. 79. – (1) Pentru asigurarea condiţiilor de îndeplinire a misiunilor specifice instituţiilor de apărare, ordine publică şi securitate naţională, în raport cu standardele de performanţă profesională, personalului militar şi civil din aceste instituţii i se poate acorda titlul de specialist de clasă în armele, serviciile, specialităţile militare şi domeniile din care face parte.

(2) Titlul de specialist de clasă este ierarhizat, în ordinea crescătoare a calificării pe 3 niveluri: clasa a 3-a, clasa a 2-a şi clasa 1. Acesta se obţine/menţine şi se retrogradează/retrage potrivit condiţiilor, criteriilor şi standardelor de performanţă stabilite pentru clasa respectivă, prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

(3) Metodologia şi competenţele privind acordarea, menţinerea, retrogradarea dintr-o clasă superioară în una inferioară şi retragerea titlului de specialist de clasă se stabilesc prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

PARAGRAFUL al 2-lea

Acordarea şi înaintarea în grad

Art. 80. – (1) Înaintarea în gradele militare se realizează în ordinea ierarhică a acestora, în raport cu nevoile şi posibilităţile forţelor armate, pe baza competenţei şi conduitei profesionale a personalului militar, consemnate în documentele de evaluare profesională.

(2) Numărul de militari care urmează să fie înaintaţi în grad la termen în anul următor se stabileşte pe categorii de cadre militare şi grade de către conducătorul instituţiei militare.

Art. 81. – (1) Personalul militar în activitate se înaintează în gradul următor, la termen, potrivit prevederilor art. 80, dacă îndeplineşte, cumulativ, următoarele condiţii:

a) a împlinit stagiul minim în grad prevăzut de prezentul statut sau împlineşte acest stagiu în cursul anului calendaristic respectiv;

b) a fost apreciat pe întreaga perioadă a stagiului minim în grad, iar cel care a depăşit acest stagiu şi în ceilalţi ani premergători înaintării în grad, cel puţin cu calificativul „bun”. Anii în care i s-au acordat calificative inferioare acestuia nu se socotesc la calculul stagiului minim în grad;

c) este încadrat într-o funcţie prevăzută cel puţin cu gradul în care urmează să fie înaintat;

d) îndeplineşte celelalte condiţii stabilite prin actele normative prevăzute la art. 74 alin. (1).

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. a), personalul militar în activitate din structurile Ministerului Apărării Naţionale poate fi înaintat în gradul următor numai după împlinirea stagiului minim în gradul deţinut. Durata stagiului în grad se calculează de la data prevăzută în ordinul de acordare sau de înaintare în gradul deţinut.

(3) Se exceptează de la condiţia aprecierii pe întreg stagiul minim în grad personalul militar pentru perioadele în care s-a aflat în concediu fără plată sau în concediu pentru creşterea şi îngrijirea copilului.

Art. 82. – (1) Personalul militar în activitate poate fi înaintat în gradul următor înainte de termen dacă a împlinit cel puţin jumătate din stagiul minim în gradul deţinut, a fost apreciat în această perioadă cel puţin cu calificativul „foarte bun”, are rezultate profesionale recunoscute şi atestate şi îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 81 alin. (1) lit. c) şi d), precum şi în mod excepţional, în condiţiile prevăzute la art. 20 lit. a).

(2) Personalul militar care, de la ultima înaintare în grad, a fost condamnat penal sau a fost sancţionat ca urmare a hotărârii consiliilor de onoare precum şi cel aflat în perioada stagiului primului grad corespunzător corpului din care face parte nu face obiectul înaintării în grad înainte de termen.

(3) Pe parcursul întregii cariere militare, cadrele militare în activitate pot beneficia de cel mult două înaintări în grad înainte de termen şi/sau în mod excepţional, cu excepţia celor care execută misiuni speciale sau în afara teritoriului naţional.

Art. 83. – (1) În timp de război, personalul militar în activitate, precum şi cel în rezervă mobilizat sau concentrat, poate fi înaintat în gradul următor corespunzător corpului de personal militar din care face parte, dacă a împlinit stagiul minim în grad, a îndeplinit atribuţiile şi a executat misiunile ce i s-au încredinţat, fără a se impune respectarea celorlalte condiţii prevăzute pentru timp de pace.

(2) Personalul militar prevăzut la alin. (1), care se distinge în îndeplinirea misiunilor, poate fi înaintat în gradul următor şi înainte de termen.

(3) Înaintarea în grad a personalului militar în condiţiile alin. (1) şi (2) se face în limita necesarului prevăzut în statele de organizare.

Art. 84. – (1) În timp de pace, înaintarea în grad are loc:

a) la termen, de regulă o dată pe an, la data stabilită prin ordin al conducătorului instituţiei militare;

b) înainte de termen, la datele stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare;

c) în mod excepţional, în tot cursul anului.

(2) Propunerile privind acordarea gradelor de generali/amirali, respectiv înaintarea în grad a generalilor/amiralilor se promovează la numirea în funcţii, precum şi cu prilejul evocării unor evenimente importante din istoria patriei şi forţelor armate ale României.

(3) În timp de război, înaintarea în grad la termen şi înainte de termen se realizează la datele stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare, iar în mod excepţional în tot cursul anului.

Art. 85. – (1) Acordarea gradului şi înaintarea în grad se realizează astfel:

a) pentru gradele de generali şi amirali în activitate, prin decret al Preşedintelui României, la propunerea conducătorului instituţiei militare, după consultarea de către acesta a consiliului director sau a colegiului instituţiei militare, după caz. Pentru personalul din structurile Ministerului Apărării Naţionale, propunerile se promovează în baza hotărârilor comisiilor de selecţie;

b) pentru gradele de ofiţeri în activitate, cu excepţia celor prevăzute la lit. a), prin ordin al conducătorului instituţiei militare pe timp de pace, iar pe timp de război prin ordin al comandanţilor/şefilor stabiliţi de acesta;

c) pentru gradele de maiştri militari şi subofiţeri în activitate, prin ordin al conducătorului instituţiei militare sau al comandanţilor/şefilor stabiliţi de acesta;

d) pentru gradele de gradat în activitate, prin ordin al comandanţilor/şefilor stabiliţi de către conducătorul instituţiei militare.

(2) În timp de pace, acordarea gradelor se realizează:

a) după absolvirea studiilor, cursurilor şi programelor de formare, la data stabilită de conducătorul instituţiei militare, celor prevăzuţi la art. 37 alin. (1) lit. a), b), c), e) şi h), art. 38 alin. (1) lit. a), art. 39 alin. (1) lit. a), b) şi d) şi art. 40 alin. (1);

b) în tot cursul anului, celor prevăzuţi la art. 37 alin. (1) lit. d), f), g) şi i), art. 38 alin. (1) lit. b) şi c) şi art. 39 alin. (1) lit. c), e) şi f).

(3) În timp de război, acordarea gradelor se realizează în tot cursul anului.

Art. 86. – (1) Personalul militar în activitate, cu grade de până la locotenent-colonel/căpitan-comandor inclusiv, care îndeplineşte condiţiile privind înaintarea în gradul următor, cu excepţia celei prevăzute la art. 81 alin. (1) lit. c), sunt înaintaţi în gradul următor odată cu trecerea în rezervă sau direct în retragere prin aplicarea art. 96 alin. (1) lit. a), c) şi d).

(2) Ofiţerilor în activitate cu grade de colonel/comandor, care îndeplinesc funcţii prevăzute cu grade de general/similar, li se poate acorda gradul de general de brigadă – cu o stea/similar la trecerea în rezervă sau direct în retragere, prin aplicarea prevederilor art. 96 alin. (1) lit. a), c) şi d).

PARAGRAFUL al 3-lea

Trecerea dintr-un corp militar în altul, dintr-o armă sau serviciu/în alta/altul

şi dobândirea altei specialităţi militare

Art. 87. – Trecerea dintr-un corp militar în altul se realizează în condiţiile prevăzute la art. 37 alin. (1) lit. e), f) şi g), art. 38 alin. (1) lit. c) şi art. 39 alin. (1) lit. b), d) şi e).

Art. 88. – Trecerea dintr-o armă, serviciu sau specialitate în alta/altul, ori dintr-un domeniu în altul şi dobândirea altei specialităţi militare în cadrul aceleiaşi arme sau aceluiaşi serviciu se poate efectua, în cadrul aceluiaşi corp de personal militar şi în raport cu nevoile forţelor armate, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

SECŢIUNEA a 2-a

Stagiile minime în grad

Art. 89. – (1) În timp de pace, stagiul minim în grad pentru înaintarea în gradul următor a personalului militar în activitate se stabileşte astfel:

A. Pentru ofiţeri:

a) sublocotenent/aspirant: 3 ani;

b) locotenent: 6 ani;

c) căpitan: 6 ani;

d) maior şi locotenent-comandor: 6 ani;

e) locotenent-colonel şi căpitan-comandor: 7 ani;

f) colonel/comandor: 2 ani.

B. Pentru maiştri militari şi subofiţeri:

a) maistru militar clasa a IV-a, respectiv sergent: 7 ani;

b) maistru militar clasa a III-a, respectiv plutonier: 7 ani;

c) maistru militar clasa a II-a, respectiv plutonier-major: 7 ani;

d) maistru militar clasa I, respectiv plutonier adjutant: 7 ani.

C. Pentru gradaţi şi soldaţi:

a) soldat: 4 ani;

b) fruntaş: 5 ani;

c) caporal: 6 ani.

(2) Pentru gradele de generali/similari nu se stabilesc stagii minime în grad.

(3) În timp de război, stagiul minim în grad se reduce la jumătate pentru personalul militar în activitate şi cel în rezervă care este concentrat sau mobilizat. Timpul cât personalul militar este încadrat în structuri din zona acţiunilor militare se socoteşte dublu la calculul stagiului minim în grad.

Art. 90. – (1) La calculul stagiului minim în grad nu se ia în considerare timpul în care personalul militar în activitate a absentat de la program din cauza incapacităţii temporare de muncă, dacă absenţele însumate depăşesc 365 de zile pe parcursul a 2 ani calendaristici consecutivi, iar incapacitatea de muncă nu a survenit în timpul şi din cauza îndeplinirii serviciului militar.

(2) La stabilirea stagiului în gradul pe care îl are personalul militar aflat în concediu pentru creşterea şi îngrijirea copilului, în condiţiile legii, se ia în calcul o perioadă egală cu întreaga durată a concediului.

Art. 91. – (1) În timp de pace, stagiul minim în grad pentru personalul militar în rezervă este mai mare cu un an decât cel prevăzut la art. 89, iar în timp de război este cel de la articolul respectiv.

(2) La chemarea în activitate a personalului prevăzut la alin. (1), pentru stabilirea stagiului în gradul pe care îl are, i se iau în calcul trei pătrimi din stagiul în gradul deţinut ca rezervist.

Art. 92. – (1) Stagiul minim în grad se reduce cu un an pentru personalul militar în activitate care, pe întreaga durată a stagiului, deţine calificarea de personal navigant de aviaţie, de paraşutist sau de scafandru, precum şi pentru personalul ambarcat pe submarine şi nave stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

(2) Stagiul minim în primul grad al personalului militar în activitate format prin absolvirea studiilor militare se reduce proporţional cu durata studiilor care depăşeşte 3 ani pentru ofiţeri, respectiv 1 an pentru maiştri militari.

(3) Timpul cât personalul militar în activitate a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării sub supraveghere ori cu executarea acesteia, însă a fost amnistiat sau graţiat înainte de a începe executarea, precum şi timpul cât personalul militar în rezervă a fost condamnat la închisoare cu executarea pedepsei într-un loc de detenţie sau prin muncă fără privare de libertate, nu se ia în calculul stagiului minim în grad, cu excepţia cazurilor când, în urma rejudecării cauzei, instanţa competentă a pronunţat achitarea.

SECŢIUNEA a 3-a

Evaluarea şi dezvoltarea profesională a personalului militar în activitate

Art. 93. – (1) Evaluarea profesională a personalului militar în activitate se realizează anual şi, după caz, periodic, se consemnează în documente de evaluare şi vizează performanţa profesională, precum şi competenţele, atitudinile şi aptitudinile profesionale.

(2) Documentele de evaluare se au în vedere la fundamentarea deciziilor privind selecţia în vederea dezvoltării carierei militare.

(3) Rezultatul evaluării profesionale se exprimă prin unul din calificativele: „excepţional”, „foarte bun”, „bun”, „corespunzător”, „mediocru” sau „necorespunzător”.

(4) Personalului militar în rezervă i se întocmesc documente de evaluare a activităţii militare în urma participării la concentrări/programe de instruire.

(5) Metodologia de realizare a evaluării profesionale a personalului militar în activitate şi de valorificare a acesteia în vederea dezvoltării carierei militare în timp de pace, precum şi sistemul de evaluare în timp de război se stabilesc prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

Art. 94. – (1) Instituţia militară asigură dezvoltarea profesională a personalului militar în activitate prin forme de perfecţionare a pregătirii profesionale organizate în cadrul acesteia potrivit legii, corespunzător nevoilor de îndeplinire a obiectivelor instituţiei, posibilităţilor şi opţiunilor individuale de dezvoltare a carierei militare.

(2) Personalul militar în activitate poate fi trimis la studii sau alte forme de perfecţionare a pregătirii profesionale în afara instituţiei militare, organizate în ţară sau în străinătate.

(3) Selecţia şi participarea personalului militar în activitate la studiile şi la formele de perfecţionare a pregătirii profesionale se realizează conform legii şi în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

(4) Personalul militar menţinut în activitate în condiţiile prevăzute la art. 55 alin. (4) nu poate fi trimis la studii sau alte forme de perfecţionare a pregătirii profesionale de către instituţia militară.

Art. 95. – (1) Cheltuielile ocazionate de participarea personalului militar în activitate trimis în interesul serviciului la studii şi la alte forme de perfecţionare a pregătirii profesionale, organizate în afara instituţiei militare, în ţară sau în străinătate, se suportă din bugetul instituţiei militare din care provine personalul în cauză sau din alte surse de finanţare, potrivit legii.

(2) Personalul militar prevăzut la alin. (1) încheie un angajament cu instituţia militară, înainte de participarea la studii sau forme de pregătire, prin care se obligă să le absolve şi să îşi desfăşoare activitatea în cadrul acesteia o anumită perioadă de la finalizarea pregătirii, iar în situaţia neabsolvirii ori încetării raporturilor de serviciu din iniţiativa sau din motive imputabile lui înainte de expirarea perioadei respective, să restituie cheltuielile, integral, respectiv proporţional cu perioada din angajament rămasă neefectuată, conform normelor stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

(3) Încheie un angajament cu instituţia militară, în condiţiile stabilite la alin. (2), şi personalul militar din Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informaţii şi Serviciul de Informaţii Externe care urmează forme de perfecţionare a pregătirii profesionale desfăşurate în interesul serviciului în unităţi şi instituţii de învăţământ militare sau în centre de pregătire/similare, proprii sau externe.

SECŢIUNEA a 4-a

Încetarea raporturilor de serviciu

Art. 96. – (1) Personalul militar în activitate încheie cariera militară prin trecerea în rezervă sau direct în retragere după caz, în una dintre următoarele situaţii:

a) la împlinirea vârstei standard de pensionare ori a limitelor de vârstă prevăzute de prezentul statut;

b) la împlinirea vârstei care conferă dreptul la pensie de serviciu pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, în condiţiile legii;

c) când este clasat „inapt pentru serviciul militar” de către comisiile de expertiză medico-militară;

d) după expirarea perioadei de punere la dispoziţie, potrivit legii, ca urmare a clasării „apt limitat” de către comisiile de expertiză medico-militară, atunci când nu se identifică o funcţie corespunzătoare pe care starea de sănătate să-i permită să o îndeplinească;

e) când, în urma desfiinţării, transformării, redimensionării, reorganizării sau redislocării unor structuri militare şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare, nu sunt posibilităţi pentru a fi încadrat în alte funcţii sau structuri, precum şi pentru alte motive sau nevoi ale instituţiei militare;

f) la expirarea raporturilor de serviciu stabilite pe durată determinată, dacă una dintre părţi nu este de acord cu continuarea acestora;

g) la cerere, pentru motive bine întemeiate;

h) prin demisie, care se notifică instituţiei militare cu cel puţin 30 de zile înainte de data la care se solicită trecerea în rezervă;

i) când manifestă dezinteres în îndeplinirea atribuţiilor şi sarcinilor de serviciu sau în perfecţionarea pregătirii militare şi de specialitate;

j) când comite abateri disciplinare, în urma cărora i s-a aplicat sancţiunea trecerii în rezervă;

k) când, pentru o infracţiune săvârşită din culpă, i s-a aplicat prin hotărâre judecătorească pedeapsa amenzii penale sau pedeapsa închisorii, cu suspendarea executării sub supraveghere, precum şi în cazurile când a beneficiat de renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării acesteia ori de amnistie sau graţiere înainte de începerea executării pedepsei;

l) când, pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie, i s-a aplicat prin hotărâre judecătorească pedeapsa amenzii penale sau pedeapsa închisorii, cu suspendarea executării sub supraveghere, precum şi în cazurile când a beneficiat de renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării acesteia ori de amnistie sau graţiere înainte de începerea executării pedepsei;

m) când a fost condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă la pedeapsa închisorii cu executarea acesteia;

n) când nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 5 lit. a), g) şi h);

o) când încalcă prevederile art. 11;

p) în cazul în care nu a fost acordat sau a fost retras avizul pentru eliberarea/revalidarea certificatului de securitate/autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, din motive imputabile persoanei verificate, în conformitate cu prevederile cadrului normativ cu aplicabilitate în domeniu;

q) după expirarea perioadei de punere la dispoziţie, potrivit legii, ca urmare a limitării nivelului de acces la informaţii clasificate, atunci când nu se identifică o funcţie corespunzătoare gradului deţinut cu o prevedere a nivelului de acces la informaţii clasificate înscrisă în fişa postului, la nivelul acordat după limitare;

r) când este apreciat prin documentele de evaluare profesională cu calificativul „necorespunzător” doi ani, consecutiv ori, când nu se identifică o funcţie adecvată, în cazul prevăzut la art. 64 alin. (1) lit. f);

s) când s-a stabilit că dobândirea calităţii de personal militar în activitate s-a realizat ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni constatate de către instanţa de judecată, prin hotărâre judecătorească definitivă.

(2) Trecerea în rezervă sau direct în retragere se realizează:

a) din oficiu, în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), c), e), l), m), n), p), q), r) şi s), cu excepţia personalului militar din cadrul Serviciului Român de Informaţii care se trece în rezervă sau direct în retragere la propunerea comandanţilor/şefilor structurilor din care face parte personalul în cauză, numai în situaţia prevăzute de lit. l);

b) la propunerea comandanţilor/şefilor structurilor din instituţiile militare, în urma hotărârii definitive a consiliilor de onoare, în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. i), j), k) şi o) , cu excepţia personalului militar din cadrul Serviciului Român de Informaţii, care se trece în rezervă sau direct în retragere la propunerea comandanţilor/şefilor structurilor din care face parte personalul în cauză, numai în situaţia prevăzută de lit. k);

c) la propunerea comandanţilor/şefilor structurilor instituţiei militare din care face parte personalul în cauză, înaintată ierarhic, în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. d), f) şi g);

d) la cererea personalului militar, înaintată ierarhic, în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi h).

(3) În condiţiile prevăzute la alin. (2) lit. b), consiliile de onoare pot propune trecerea în rezervă sau menţinerea în activitate. Decizia privind trecerea în rezervă sau menţinerea în activitate a personalului militar condamnat pentru săvârşirea de infracţiuni se adoptă, pe baza acestor propuneri, numai după soluţionarea definitivă a cauzei.

(4) Până la data trecerii în rezervă prin demisie, personalul militar în cauză este obligat să îndeplinească atribuţiile funcţiei în care este încadrat, precum şi toate îndatoririle ce îi revin, inclusiv predarea funcţiei.

Art. 97. – Prin excepţie de la prevederile art. 96 alin. (1) lit. c) şi d), personalul militar clasat „inapt pentru serviciul militar” încadrat în gradul III de invaliditate sau clasat „apt limitat pentru serviciul militar” de către comisiile de expertiză medico-militară, din cauza afecţiunilor dobândite ca urmare a acţiunilor de luptă, accidentelor, catastrofelor şi a altor asemenea evenimente intervenite din cauza participării la misiunile şi operaţiile în afara teritoriului statului român, cele pentru contracararea şi limitarea efectelor acţiunilor teroriste, cele de poliţie aeriană şi de intervenţie cu nave, precum şi alte misiuni cu potenţial ridicat de risc, desfăşurate pe teritoriul naţional poate fi menţinut sau rechemat în activitate ori încadrat în funcţii civile fără examen sau concurs, după caz, la cerere, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

Art. 98. – (1) Personalul militar nu poate fi trecut din activitate în rezervă:

a) prin demisie, pe timpul stării de urgenţă, de asediu, de mobilizare sau de război, precum şi pe timpul executării misiunilor şi operaţiilor în afara teritoriului statului român;

b) când nu îndeplineşte condiţiile de pensionare şi se află în incapacitate temporară de muncă fiind internat în spitale ori sanatorii, se găseşte în concedii medicale sau în concediu pentru creşterea/îngrijirea copilului, iar personalul militar femei nici în perioada gravidităţii, a concediului de risc maternal şi a celui de maternitate.

(2) Dispoziţiile alin. (1) lit. b) nu se aplică în situaţiile prevăzute la art. 96 alin. (1) lit. g), h), j), k), l), m), n), o), p) şi q).

Art. 99. – (1) Personalul militar trecut în rezervă sau direct în retragere beneficiază de pensie militară de stat, potrivit legii.

(2) Personalului militar căruia i s-a conferit Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru 15, 20 şi respectiv 25 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale beneficiază de un spor de 10%, 15% şi, respectiv, 20% al cuantumului pensiei militare de stat.

Art. 100. – (1) Limitele de vârstă până la care personalul militar în rezervă poate fi menţinut în evidenţă sunt de 63 de ani pentru cadrele militare şi de 58 de ani pentru gradaţi şi soldaţi.

(2) Personalul militar în activitate şi în rezervă se trece direct în retragere şi se scoate din evidenţa militară, în condiţiile prevăzute la art. 46.

(3) Personalul militar în activitate şi în rezervă se scoate din evidenţa militară în urma decesului, conform procedurii stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

Art. 101. – (1) Trecerea personalului militar din activitate în rezervă sau direct în retragere se realizează prin:

a) decret al preşedintelui României, pentru ofiţerii cu grade de generali/amirali;

b) ordin al conducătorului instituţiei militare, pentru ofiţeri, alţii decât cei prevăzuţi la lit. a);

c) ordin al comandanţilor/şefilor stabiliţi de către conducătorul instituţiei militare, pentru maiştri militari, subofiţeri, gradaţi şi soldaţi.

(2) Trecerea personalului militar din rezervă în retragere se realizează conform normelor de evidenţă militară, elaborate de către Statul Major General, potrivit legii.

Art. 102. – Personalul militar în activitate care a încheiat angajament/contract de şcolarizare cu instituţia militară, prin care se obligă să îndeplinească serviciul militar o anumită perioadă de timp, în situaţia în care nu respectă angajamentul/contractul de şcolarizare şi este trecut în rezervă prin aplicarea uneia dintre prevederile de la art. 96 alin. (1) lit. g) - r) este obligat să restituie cheltuielile de întreţinere şi instruire pe timpul şcolarizării, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

SECŢIUNEA a 5-a

Degradarea militară şi scoaterea din evidenţă

Art. 103. – Degradarea militară se aplică în condiţiile prevăzute de legea penală, personalului militar în activitate, în rezervă şi în retragere, condamnat la pedeapsa complementară a degradării militare prin hotărâre judecătorească.

Art. 104. – Personalul militar în rezervă şi în retragere, care a renunţat la cetăţenia română sau nu mai are domiciliul în ţară se scoate din evidenţa militară.

Art. 105. – Personalul militar prevăzut la art. 103 şi 104 se scoate din evidenţa militară prin:

a) ordin al conducătorului instituţiei militare, pentru ofiţerii care au avut grade de general şi amiral;

b) ordin al comandanţilor/şefilor stabiliţi de conducătorul instituţiei militare, pentru ofiţeri, alţii decât cei prevăzuţi la lit. a), precum şi pentru maiştri militari, subofiţeri, gradaţi sau soldaţi.

Art. 106. – (1) În cazul în care intervine o altă hotărâre judecătorească, prin care s-a pronunţat achitarea sau prin care nu se mai aplică pedeapsa complementară a degradării militare, personalul militar în cauză este reluat în evidenţa militară, cu gradul avut, prin ordinul celor care au dispus scoaterea din evidenţă. În această situaţie, timpul cât a fost degradat se include în calculul stagiului în grad.

(2) Personalul militar căruia i s-a aplicat degradarea militară şi care a fost amnistiat sau graţiat de pedeapsa complementară a degradării militare, precum şi cel care a fost reabilitat poate fi reluat în evidenţa militară în raport cu nevoile forţelor armate, caz în care i se poate reda orice grad militar, până la gradul deţinut anterior, inclusiv.

(3) Personalul militar în rezervă care a fost scos din evidenţa militară, a redobândit cetăţenia română şi are domiciliul în ţară poate fi reluat în evidenţă.

(4) Redarea gradului militar potrivit alin. (1) şi (2) se face prin:

a) decret al Preşedintelui României, pentru generali şi amirali;

b) ordin al şefului Statului Major General, respectiv al conducătorului instituţiei militare ori al comandanţilor/şefilor desemnaţi de acesta, pentru personalul militar, cu excepţia celui prevăzut la lit. a).

(5) Redarea gradului militar ca urmare a amnistierii, graţierii sau reabilitării nu atrage, de drept, rechemarea în activitate, iar timpul cât personalul militar a fost degradat nu se ia în calculul stagiului în grad şi al vechimii ca personal militar în activitate.

SECŢIUNEA a 6-a

Reconversia profesională

Art. 107. – (1) Personalul militar în activitate din Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Afacerilor Interne poate beneficia de măsuri de reconversie profesională, prin aplicarea, în mod corespunzător, a reglementărilor existente pe plan naţional, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

(2) Măsurile de reconversie profesională se asigură de către instituţia militară în cooperare cu Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi cu alte structuri guvernamentale şi neguvernamentale implicate în procesul de ocupare a forţei de muncă, pe baza acordurilor sau protocoalelor încheiate în acest sens.

(3) Instituţia militară poate desfăşura programe de formare profesională în instituţiile proprii de învăţământ sau pe baza contractelor încheiate cu furnizorii serviciilor de formare profesională din sectorul public ori privat, autorizaţi în condiţiile legii.

(4) Cheltuielile pentru reconversia profesională se suportă din bugetul instituţiei militare şi din alte surse atrase în condiţiile legii, în limita fondurilor cu această destinaţie.

Art. 108. – Personalul militar din structurile Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului Afacerilor Interne care urmează să fie trecut în rezervă ori direct în retragere în condiţiile prevăzute la art. 96 alin. (1) lit. a) - f) beneficiază de măsuri de reconversie profesională în următoarea ordine de priorităţi:

a) cel care nu îndeplineşte condiţiile pentru a beneficia de pensie;

b) cel care îndeplineşte condiţiile pentru a beneficia de pensie anticipată sau anticipată parţială;

c) cel care îndeplineşte condiţiile pentru a li se acorda pensie la împlinirea vârstei standard de pensionare.

CAPITOLUL VII

DISPOZIŢII SPECIFICE PERSONALULUI MILITAR

ÎN REZERVĂ ŞI ÎN RETRAGERE

Art. 109. – (1) Personalul militar în rezervă, pe timpul cât este concentrat sau mobilizat, are aceleaşi îndatoriri şi beneficiază de aceleaşi drepturi stabilite prin prezentul statut pentru personalul militar în activitate.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), personalul militar în rezervă, pe timpul cât este concentrat sau mobilizat, poate păstra calitatea de membru al partidelor, formaţiunilor sau organizaţiilor politice, precum şi al sindicatelor din care face parte, fiindu-i interzisă desfăşurarea oricăror activităţi care contravin principiului unităţii de comandă sau ordinii şi disciplinei militare.

(3) Prevederile prezentei legi referitoare la recompense, răspunderea juridică, evaluare profesională şi sancţiuni disciplinare se aplică şi personalului militar în rezervă, pe timpul cât acesta este concentrat sau mobilizat.

(4) Membrii de familie ai personalului militar în rezervă beneficiază, pe timpul cât acesta este concentrat sau mobilizat, de drepturile prevăzute de prezenta lege pentru membrii de familie ai personalului militar în activitate.

Art. 110. – În timp de pace, personalul militar în rezervă poate fi înaintat în gradul următor, în raport cu nevoile forţelor armate, după expirarea stagiului minim în grad, dacă a obţinut rezultate bune şi foarte bune pe timpul concentrării/programului de instruire şi a fost propus prin documentele de evaluare a activităţii militare, cel mult până la gradul corespunzător celei mai mari funcţii îndeplinite în activitate sau până la gradul corespunzător funcţiei în care este repartizat în planul de mobilizare.

Art. 111. – (1) Cu ocazia Zilei Naţionale a României, precum şi cu prilejul evocării unor evenimente importante din istoria patriei şi forţelor armate ale României, pentru servicii excepţionale aduse naţiunii prin contribuţia deosebită la promovarea valorilor naţionale, personalul militar în rezervă şi în retragere poate fi înaintat în gradul următor, indiferent de nivelul funcţiilor îndeplinite în activitate sau în care a fost repartizat în planurile de mobilizare.

(2) În condiţiile prevăzute la alin. (1), coloneilor şi comandorilor li se poate acorda gradul de general de brigadă/similar, maiştrilor militari şefi şi plutonierilor adjutanţi şefi li se poate acorda gradul de sublocotenent/aspirant, iar caporalilor şefi li se poate acorda gradul de sergent.

(3) Înaintarea în grad, respectiv acordarea gradului celor prevăzuţi la alin. (1) şi (2) se realizează prin:

a) decret al Preşedintelui României, pentru ofiţerii cu grade de generali şi amirali, la propunerea conducătorului instituţiei militare sau a structurilor asociative ale personalului militar în rezervă şi retragere constituite potrivit legii, după însuşirea şi promovarea acesteia de către instituţia militară din care au provenit;

b) ordin al şefului Statului Major General/conducătorului instituţiei militare sau al comandanţilor/şefilor stabiliţi de acesta pe timp de pace, iar pe timp de război prin ordin al comandanţilor/şefilor stabiliţi de acesta.

Art. 112. – (1) Personalului militar care are o vechime în serviciul militar de cel puţin 15 ani şi s-a distins prin activitatea desfăşurată, precum şi celui care a adus patriei servicii deosebite, indiferent de vechimea în serviciul militar, i se poate acorda dreptul de a purta uniforma militară.

(2) Personalul militar în rezervă sau în retragere are obligaţia de a nu desfăşura activităţi care contravin demnităţii, prestigiului şi normelor de comportare ostăşească, atunci când poartă uniforma militară.

(3) Încălcarea obligaţiei prevăzute la alin. (2) conduce la retragerea dreptului de a purta uniformă militară.

(4) Criteriile privind acordarea şi retragerea dreptului de port al uniformei militare, precum şi situaţiile în care personalul militar în rezervă şi în retragere poate purta uniforma militară se stabilesc prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

Art. 113. – (1) Personalul militar în rezervă şi în retragere, pensionar militar, are dreptul gratuit la asistenţă medicală şi medicamente în condiţiile prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. a) şi are acces, împreună cu familia, la cercurile militare, casele de odihnă, sanatoriile, căminele militare şi la alte amenajări culturale, recreative sau sportive, beneficiind de înlesniri stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

(2) De aceleaşi drepturi beneficiază şi personalul militar în rezervă şi în retragere, foşti pensionari militari de invaliditate cauzată de accidente în serviciu ori boli contactate în timpul sau din cauza îndeplinirii obligaţiilor militare, care ulterior au optat pentru pensia din sistemul asigurărilor sociale de stat.

(3) Membrii familiilor personalului militar în rezervă şi în retragere, pensionari militari, beneficiază gratuit de drepturile prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. a), precum şi de înlesniri, stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare, privind accesul la cercurile militare, casele de odihnă, sanatoriile, căminele militare şi la alte amenajări culturale, recreative sau sportive.

Art. 114. – Pentru menţinerea legăturii personalului militar în rezervă şi în retragere cu preocupările curente din cadrul instituţiei militare, aceasta organizează acţiuni de informare cu privire la diverse aspecte de interes ale exercitării profesiei militare.

Art. 115. – (1) Personalul militar trecut în rezervă sau în retragere poate beneficia de măsuri de asistenţă postcarieră, în condiţiile prevăzute prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

(2) Măsurile de asistenţă postcarieră aplicabile personalului militar trecut în rezervă sau în retragere, sunt:

a) consiliere în rezolvarea problemelor specifice;

b) îndrumare în relaţia cu structurile din cadrul instituţiei militare sau cu autorităţile din afara acestora pentru asigurarea drepturilor de cazare, tratament ori a altor drepturi sau înlesniri ce i se cuvin, potrivit legii;

c) măsuri speciale de asistenţă şi solidaritate socială, pentru personalul militar aflat în dificultate din cauza vârstei înaintate sau a stării de sănătate, ori din alte asemenea cauze;

d) alte măsuri prevăzute de lege.

(3) Măsurile de asistenţă postcarieră se asigură, la cerere, de către instituţia militară, în colaborare cu alte structuri guvernamentale sau neguvernamentale care au atribuţii în legătură cu acest domeniu.

CAPITOLUL VIII

DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE

Art. 116. – (1) Sistemul de evidenţă nominală, statistică şi în sistem informatizat a personalului militar în activitate şi în rezervă, precum şi normele metodologice privind gestiunea resurselor umane, în timp de pace şi în timp de război, se stabilesc prin ordin al conducătorului instituţiei militare, mai puţin pentru situaţiile reglementate prin lege.

(2) Actul oficial prin care se dovedeşte vechimea în serviciu şi funcţiile îndeplinite de personalul militar în cadrul instituţiilor militare este fişa matricolă şi/sau, după caz, alte înscrisuri doveditoare.

(3) Calitatea de personal militar se dovedeşte prin documente stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

Art. 117. – Prevederile prezentei legi referitoare la îndatoriri, obligaţii, interzicerea şi restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi se aplică şi studenţilor şi elevilor din instituţiile militare de învăţământ pentru formarea ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor, persoanelor aflate în programele de formare a gradaţilor şi soldaţilor, precum şi celorlalte persoane care îndeplinesc serviciul militar obligatoriu pe timpul stării de asediu, stării de mobilizare şi stării de război.

Art. 118. – (1) Pentru domenii de activitate specifice, stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare, criteriile şi standardele de performanţă, precum şi condiţiile referitoare la provenienţa personalului militar în activitate se stabilesc prin ordin.

(2) Personalul militar încadrat în structuri din domeniile stabilite potrivit alin. (1), care nu mai îndeplineşte criteriile şi standardele de performanţă, poate fi numit într-o funcţie echivalentă sau inferioară celei deţinute prevăzută cu grad cel puţin egal gradului deţinut, în oricare dintre structurile instituţiei militare, sau poate fi pus la dispoziţia structurii de management resurse umane a instituţiei militare în vederea încadrării, după analizarea fiecărui caz în parte de către o comisie constituită în acest scop şi după consultarea personalului în cauză, potrivit ordinului conducătorului instituţiei militare.

(3) Numirea în funcţie şi punerea la dispoziţie, prevăzute la alin. (2), se realizează prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

Art. 119. – (1) Contractele de exercitare a profesiei de cadru militar, respectiv contractele încheiate de către soldaţii şi gradaţii profesionişti, precum şi celelalte angajamente şi contracte încheiate de către personalul militar în activitate cu sau în cadrul instituţiei militare, înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi rămân valabile până la data expirării termenelor pentru care au fost încheiate.

(2) La expirarea termenelor pentru care au fost încheiate contractele prevăzute la alin. (1), personalul militar în activitate stabileşte raporturi de serviciu pe durată nedeterminată cu instituţia militară, în condiţiile legii.

(3) Prevederile art. 40 alin. (2) se aplică inclusiv soldaţilor şi gradaţilor profesionişti trecuţi în rezervă cu cel mult 4 ani înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. 120. – Prevederile referitoare la ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri în rezervă şi în retragere, pensionari militari, se aplică şi celor aflaţi în plată la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. 121. – Persoanele care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, au calitatea de personal militar în rezervă, indiferent de provenienţă, sunt considerate rezervişti în sensul prevăzut la art. 2 alin. (4) lit. a).

Art. 122. – (1) Personalul militar trecut în rezervă sau direct în retragere poate fi angajat, potrivit legii, pe baza documentelor de absolvire a studiilor militare sau a echivalării acestora potrivit nomenclatorului elaborat de instituţiile militare şi Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, cu avizul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

(2) Funcţiile îndeplinite de personalul militar în activitate se echivalează cu funcţii civile în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Art. 123. – (1) Categoriile de personal aeronautic din instituţiile militare care desfăşoară activităţi aeronautice militare, îndatoririle şi drepturile acestuia se stabilesc prin lege.

(2) Promovarea, limitele de vârstă, condiţiile de menţinere în magistratură, şi celelalte aspecte ale carierei profesionale ale judecătorilor şi procurorilor militari, precum şi relaţiile decurgând din structura ierarhică specifică, în ceea ce priveşte exercitarea atribuţiilor judiciare, sunt supuse normelor care reglementează statutul de magistrat.

(3) În exercitarea atribuţiilor profesionale specifice ofiţerilor medici, farmacişti şi subofiţeri sanitari, soldaţilor şi gradaţilor sanitari le sunt aplicabile normele statutului de medic, farmacist şi asistent medical

Art. 124. – Ofiţerii, maiştrii militari, subofiţerii şi gradaţii şi soldaţii decedaţi în perioada în care se află în activitate, precum şi ofiţerii în rezervă şi în retragere, decedaţi, au dreptul la onoruri militare în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.

Art. 125. – (1) Gradele de maistru militar principal şi plutonier adjutant principal, acordate cadrelor militare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se înlocuiesc cu gradele de maistru militar şef, respectiv plutonier adjutant şef.

(2) Gradele de caporal clasa a III-a şi clasa a II-a prevăzute de Legea nr. 384/2006 privind statutul gradaţilor şi soldaţilor profesionişti, cu modificările şi completările ulterioare, se înlocuiesc cu gradul de caporal, cei în cauză beneficiind de salarizare la nivelul gradului de caporal clasa a II-a, potrivit legii.

(3) Gradul de caporal clasa I prevăzut de Legea nr. 384/2006 privind statutul gradaţilor şi soldaţilor profesionişti, cu modificările şi completările ulterioare se înlocuieşte cu gradul de caporal şef, cei în cauză beneficiind de salarizare la nivelul gradului de caporal clasa I, potrivit legii.

Art. 126. – (1) Maiştrii militari în activitate şi în rezervă care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, au gradul de maistru militar clasa a V-a se înaintează în gradul de maistru militar clasa a IV-a, iar stagiul efectuat în gradul de maistru militar clasa a V-a li se valorifică la calculul stagiului minim pentru înaintarea în gradul de maistru militar clasa a III-a.

(2) Maiştrii militari în activitate şi în rezervă care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, au gradul de maistru militar clasa a IV-a se înaintează în gradul de maistru militar clasa a III-a.

(3) Subofiţerii în activitate şi în rezervă care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, au gradul de sergent-major se înaintează în gradul de plutonier.

(4) Maiştrilor militari şi subofiţerilor specificaţi la alin. (2) şi (3) li se prelungesc stagiile în gradele în care au fost înaintaţi cu numărul de ani neefectuaţi din stagiile minime în gradele deţinute anterior, prevăzute de reglementările existente până la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(5) Maiştrilor militari şi subofiţerilor în activitate care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, au gradul de maistru militar clasa a IV-a şi clasa a III-a, respectiv sergent şi plutonier, li se ia în calcul, pentru înaintarea în gradul următor, stagiul efectuat în aceste grade.

(6) În termen de cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, prevederile statelor de organizare ale structurilor din cadrul instituţiilor militare se vor modifica astfel:

a) funcţiile prevăzute cu grade de maistru militar clasa a V-a vor fi prevăzute cu grade de maistru militar clasa a IV-a;

b) funcţiile prevăzute cu grade de maistru militar clasa a IV-a vor fi prevăzute cu grade de maistru militar clasa a III-a;

c) funcţiile prevăzute cu grade de sergent-major vor fi prevăzute cu grade de plutonier.

(7) Maiştrii militari şi subofiţerii prevăzuţi la alin. (1) - (3) se înaintează în grad în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 127. – (1) Miniştrii, secretarii de stat, subsecretarii de stat, precum şi asimilaţii acestora, civili, aflaţi în funcţie în cadrul instituţiilor militare beneficiază de drepturile materiale stabilite în prezenta lege pentru cadrele militare în activitate, echivalente ofiţerilor cu grad de general, respectiv de amiral.

(2) Pe timpul efectuării vizitelor, inspecţiilor şi controalelor efectuate de către membrii Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, în teatrele de operaţii sau la exerciţii ori antrenamente, instituţia militară pune la dispoziţia acestora articole militare de echipament, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei.

Art. 128. – În timp de război, structurile considerate ca făcând parte din zona acţiunilor militare se stabilesc de către Statul Major General.

Art. 129. – Pentru aplicarea prevederilor prezentei legi, parchetele care dispun trimiterea în judecată şi instanţele care judecă personalul militar în activitate pentru fapte prevăzute de legea penală, au obligaţia de a înştiinţa imediat instituţia militară.

Art. 130. – (1) Sintagma cadre militare folosită în legislaţia în vigoare se referă exclusiv la ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri.

(2) Sintagma gradaţi şi soldaţi profesionişti folosită în legislaţia în vigoare se referă exclusiv la gradaţi şi soldaţi.

Art. 131. – În sensul prezentei legi, familia personalului militar cuprinde soţul sau soţia şi copiii, precum şi persoanele aflate în întreţinerea legală a acestuia.

Art. 132. – Prevederile art. 11 - 19; art. 20 lit. c) - e), art. 55 alin. (7), art. 59, art. 94 alin. (1), (3) şi (4), art. 95 - 99, art. 116, art. 120 şi ale art. 124 din prezenta lege se aplică şi preoţilor militari din instituţiile sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională şi familiilor acestora, după caz.

Art. 133. – Procedurile de ocupare a funcţiilor şi procedurile disciplinare iniţiate în temeiul Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare sau al Legii nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, cu modificările şi completările ulterioare, anterior intrării în vigoare a prezentei legi, continuă în condiţiile legilor în temeiul cărora au fost iniţiate, cu excepţia procedurilor disciplinare în cazul cărora prezenta lege este mai favorabilă.

Art. 134. – (1) Prezenta lege intră în vigoare în termen de 180 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Actele normative prevăzute de prezenta lege pentru aplicarea acesteia se emit în termenul prevăzut la alin. (1).

(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

a) Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 155 din 20 iulie 1995, cu modificările şi completările ulterioare;

b) Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 868 din 24 octombrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Bucureşti,

Nr.