Miercuri, 11 februarie 2015
REMEMBER
Motto: „O cultură nu e făcută de cinci sau zece oameni, ci
de sute şi mii
de scriitori, cărturari, oameni de ştiinţă,
gânditori critici, artişti, gazetari”
Mircea Eliade
Maxima zilei: Prin negura egoismului nu străbate căldura adevărului,
nici lumina frumosului.
Titu Maiorescu 1840 Craiova 1917, academician, avocat, critic literar, eseist, estetician, filosof, pedagog, politician si scriitor român, membru fondator al Academiei Române.
- "Ziua Mondială a Bolnavului", proclamată din iniţiativa Papei Ioan Paul al II-lea, în mai 1992; în
fiecare an, în această zi, Suveranul Pontif se adresează celor aflaţi în
suferinţă din cauza diverselor boli, chemându-i să lupte împotriva maladiilor
ce-i afectează.
Ziua Europeană a Numărului de urgenţă 112
- "Ziua Inventatorilor Americani"; instituită (în timpul administraţiei Carter) în memoria marelui
inventator Thomas Alva Edison (n.11.II.1847 - m.18.X.1931)
- Ziua naţională a Republicii Islamice Iran. Victoria
Revoluţiei Islamice – 1979
- 660 I.Ch.: Este considerat de traditia japoneza drept an al nasterii Imperiului
Japonez.
Împaratul Jimmu
660 ani înainte de Isus Hristos – după înfrângerea regatului
Yamato, printul Jimmu Tenno a urcat pe tronul Japoniei şi a fondat imperiului
japonez. Conform legendei, Jimmu Tenno este un descendent al zeiţei
soarelui Amaterasu Omikami, divinitatea centrala a
religiei shintoiste, cultul traditional al japonezilor. Zeita este onorata
la celebrul altar Karhishara din prefectura Nara. Shinto este un cuvânt
care derivă din cuvintele chineze Shen (spirit) si Tao (cale), care,
traduse in japoneza, se pronunta Kami si inseamna calea spiritelor.
Shintoismul recunoaste prezenţa spiritelor (kami) în elemente ale naturii
precum lacuri, stanci, pesteri, paduri etc…
Traditia spiune ca toti imparatii din istoria Japoniei descind din
Jimmu Tenno, iar actualul împărat Akihito (care a urcat pe tron în 1989), ar fi
al 125-lea descendent direct al lui Jimmu Tenno.
În
1872, guvernul Meiji a proclamat 11 februarie drept zi a intemeierii
Japoniei, zi care a fost comemorata ca
sarbatoare Kigensetsu până în 1948. Suspendata după al Doilea Război Mondial,
celebrarea a fost restabilita în 1966.
- 1450: S-a încheiat Tratatul de alianţă dintre
Bogdan al II-lea, domnul Moldovei (1449-1451) şi Iancu de Hunedoara,
voievod al Transilvaniei şi guvernator al Ungariei.
-1531: Biserica Angliei l-a recunoscut pe regele Henric al VIII –
lea drept şef suprem.
Astfel, a fost facut primul pas spre separarea
bisericii Angliei de cea a Romei, evenimentul stand
la originea constituirii Bisericii Anglicane de sine statatoare.
-
1650: A murit René Descartes,
filosof francez, unul dintre întemeietorii raţionalismului modern (n. 1596).
„Gandesc, deci exist”
René Descartes (31 martie 1596 – 11 februarie 1650),
cunoscut de asemenea cu numele latin Cartesius, a fost un filozof şi
matematician francez. S-a născut în localitatea La Haye en Touraine în
1596, fiind al treilea copil al cuplului Joachim şi Jeanne Descartes, o familie
de mici nobili din regiunea Touraine, Franţa. La numai un an de la naşterea lui
René, mama sa se stinge din viaţă ; Descartes va fi crescut de o doică şi
se pare că a fost contaminat de boala de plămâni care a cauzat moartea acestuia. În
1604, la vârsta de 8 ani, este încredinţat noului aşezământ al iezuiţilor din
La Fleche, bastion al gândirii aristotelice. Aici studiază latina şi greaca,
precum şi matematica, fizica, logica, morala şi metafizica. Îl cunoaşte pe
polimatul Marin Mersenne, cu care va purta o vastă şi variată corespondenţă şi
va întreţine o relaţie îndelungată de prietenie intelectuală. Între 1614 şi
1617 îşi ia bacalaureatul şi licenţa în drept la Universitatea din Poitiers. În
1618 Descartes se înrolează într-una din armatele "la modă" de pe
atunci, cea a prinţului de Orania, fără vreun imbold deosebit pentru viaţa
militară. Încartiruit în Olanda, la Breda, Descartes se va întâlni pe 10
noiembrie 1618 cu un om care-i va marca destinul: Isaac Beeckman, matematician
şi fizician care-i stimulează lui Descartes gustul invenţiei şiinţifice. Tot în
1618, Descartes scrie un mic tratat de muzică (Compendium Musicae), dedicat lui Beeckman, şi se ocupă intens de
matematică. În aprilie 1619 pleacă din Olanda spre Danemarca şi Germania.
Asistă la încoronarea (28 iulie) împăratului Ferdinand al II-lea, la Frankfurt.
Petrece iarna la Neuburg, pe Dunăre, angajat în armata catolică a ducelui de
Bavaria în decursul “războiului de 30 de ani” (1618-1648). În noaptea de
10-11 noiembrie are un faimos «vis» ce îi relevă „fundamentele unei ştiinţe
admirabile”, ideile directoare ale metodei sale de mai târziu. Îşi vinde
averea, pentru a-şi asigura liniştea şi independenţa materială. Călătoreşte în
Elveţia, Tirol şi Italia. În 1628 compune, în latină Regulile pentru îndrumarea minţii, lucrare neterminată şi rămasă
inedită până în 1701. In toamna lui 1628 se stabileşte în Olanda, unde rămâne
20 de ani. Sunt anii în care publică cele mai importante opere ale sale: Discursul, Meditaţiile, Principiile, Pasiunile.
În noiembrie 1633 află de condamnarea lui Galilei şi renunţă la publicarea
tratatului său Lumea, care se
sprijinea pe sistemul copernican În iunie 1637 apare la Leyda, fără
semnatură, Le Discours de la méthode,
în franceză, urmat de eseurile Dioptrica,
Meteorii şi Geometria. Urmează reacţii vii la aceste tratate, mai ales
din partea lui Roberval şi Fermat, la care se adaugă tatăl lui Pascal. Tot în
această perioadă se va declanşa şi conflictul dintre Descartes şi Fermat. În
1641 publică, la Paris, în latină,Meditationes
metaphysicae (Meditaţii metafizice), opera sa capitală; traducerea franceză
apare în 1647, la Paris, revăzută de Descartes însuşi. Între 1642-1644 are loc
prima confruntare majoră a cartezianismului cu filosofia vremii printr-o
îndelungată polemică la Universitatea din Utrecht, cu Voetius, profesor de
teologie şi rector al universităţii, care îl acuză pe Descartes de calomnie şi
de ateism. În 1644, Principia
philosophiae (Principiile filosofiei), scrise cu intenţia de a înlocui
manualele aristotelice, contribuie la sporirea renumelui lui Descartes şi la
diseminarea filosofiei carteziene. Între 1645-1646, la solicitarea prinţesei
palatine Elisabeta de Boemia, scrie Les Passions de l'âme (Pasiunile
sufletului), publicată abia în 1649. Se stinge din viaţă pe 11 februarie 1650.
Le Discours de la méthode Coperta Meditaţiilor,
1641
Casa natală a lui René Descartes, acum muzeu, in
localitatea La Haye-Descartes (fosta La Haye en Touraine) .
- 1800: S-a născut
chimistul britanic William Talbot,
unul dintre pionierii fotografiei (m. 1877).
- 1806: A murit
compozitorul spaniol Vicente Martin y
Soler (n. 1754).
- 1809: Robert Fulton a primit brevetul pentru prima nava
propulsata cu masina cu aburi.
Robert Fulton (n. 14 noiembrie 1765, Little Britain,
astăzi Fulton, Pennsylvania –
d. 24 februarie
1815, New York)
a fost un inginer și inventator american,
constructorul primei nave acționate de forța aburilor, North
River Steamboat sau North River (1807), cu care a întreprins
o călătorie de la New York la Albany pe râul / fluviul Hudson.
De asemenea, Fulton poate fi creditat a fi fost autorul planurilor și constructorul efectiv
al primului submarin funcțional, solicitat de Napoleon Bonaparte, denumit Nautilus, care a fost testat în 1800.
Replica navei North River Steamboat la ancora, 1909
Deși lista inginerilor,
constructorilor și întreprinzătorilor care au încercat să realizeze nave care să fie acționate mecanic este lungă,
începând cu însuși realizatorul motorului cu
aburi cu regulator centrifugal, James Watt,
importanța
lui Robert Fulton în istoria ingineriei și a navigației constă în realizarea primelor nave acționate mecanic, care
erau complet funcționale, operaționale și fiabile. El a contribuit, in mod decisiv, împreună cu John Ericsson, Francis Pettit Smith, David
Bushnell și Josef Ressel la perfecționarea tehnicii
navigației.
Robert Fulton prezinta inventia sa lui Napoleon in 1803
- 1841: S-a născut Ioan D. Caragiani, folclorist şi traducător; s-a ocupat de
folclorul, limba şi istoria aromânilor; membru fondator al Societăţii Academice
Române (1866) (m. 1921).
Caragiani
urmează cursurile şcolilor primare şi secundare aromâneşti din Avdela, Gureanţă
şi Vlaho-Clisura. Din 1856, studiază filologia la Atena, şi după
absolvire, vine în România. Obţine un post de profesor la Gimnaziul Central din
Iaşi, devenind, din 1866, şi profesor suplinitor la catedra de limba şi
literatura elină a Universităţii. Titularizat nu peste multă vreme, a
funcţionat aici aproape patru decenii.
Îndată
după stabilirea în Iaşi, Caragiani frecventează asiduu şedinţele Junimii, al
cărei membru a şi devenit în 1865, înveselind-o cu nenumăratele lui anecdote.
In 1866, a fost ales membru al Academiei Române, ca reprezentant al românilor
macedoneni. Bun cunoscător al vieţii românilor din sudul Dunării, Caragiani s-a
decis să le popularizeze folclorul, foarte puţin ştiut în România. A apărut
astfel cel dintâi articol dedicat acestei probleme, tipărit în 1869, în
„Convorbiri literare”, Românii din Macedonia şi poezia lor
populară, urmat, după mai bine de două decenii, de prima parte a
voluminoasei lucrări Studii istorice asupra românilor din Peninsula
Balcanică (1891), cea de a doua parte fiind tipărită postum (1941).
Urmărind
prezenţa românilor la sud de Dunăre printre celelalte popoare balcanice, caută
să-i deosebească în permanenţă, servindu-se de toponimie şi onomastică. În
acest sens, studiile sale sunt un adevărat repertoriu onomastic al macedoromânilor.
A tradus integral şi a pregătit pentru tipar Iliada lui Homer, din
care însă nu a apărut decât un fragment. Tipărite în 1879, Odyseea şi
Batrachomyomachia sunt tălmăcite pentru prima oară în întregime în româneşte,
beneficiind de o transpunere plastică şi vie, cu expresii împrumutate din limba
populară şi cu întorsături specifice basmului.
- 1847, 11/23: Adunarea Obştească din Ţara Românească
votează, la propunerea domnitorului Gheorghe Bibescu, legea prin care sunt
eliberaţi din robie, fără nici o despăgubire, toţi ţiganii Mitropoliei,
episcopiilor, mânăstirilor şi metocurilor bisericilor şi ai oricărui alt
aşezământ public.
- 1847: S-a născut
inventatorul american Thomas Alva Edison;
a realizat telegraful (1876-1877), microfonul telefonic cu praf de cărbune
(1877), fonograful (1878), dulia şi soclul cu filet pentru becul incandescent;
sub conducerea lui s-a construit prima centrală electrică din lume (în 1882, la
New York) (m. 1931). NOTĂ: La 11 februarie este marcată, în SUA, "Ziua
inventatorilor americani" (instituită, în timpul Administraţiei Carter, în
memoria marelui inventator).
A fost un important inventator şi om de afaceri american
a sfârşitului de secol XIX şi început de secol XX. A fost cunoscut şi ca
„Magicianul din Menlo Park”, fiind şi cel mai prolific inventator al timpului
prin aplicarea practică a descoperirilor ştiinţifice (1903 brevete). A fost un
autodidact, însă acest lucru nu l-a împiedicat să realizeze invenţii în
domeniul electricităţii (becul cu filament), telefoniei, al sistemului de
transmisie multipla a telegramelor, înregistrării mecanice a sunetului
(fonograful) şi cinematografiei - kinetoscopul. În lumea industriei introduce
noţiunea de producţie de serie. Pentru meritele sale, Academia Americană de
Arte şi Ştiinţă îi acordă în anul 1895 „Premiul Rumford” pentru activitatea din
domeniul electricităţii şi în anul 1915 „Medalia Franklin” pentru contribuţia
sa pentru binele umanităţii. Edison s-a născut în Milan, Ohio, Statele Unite
ale Americii şi şi-a petrecut copilăria în Michigan. A fost parţial surd din
adolescenţă, ceea ce nu l-a împiedicat să devină operator de telegraf în anii
1860. Primele invenţii ale lui au fost legate de telegraf. În adolescenţa sa,
Edison a lucrat şi în alte domenii, vânzând mâncare şi bomboane călătorilor
prin trenuri. Primul său brevet de invenţie a fost obţinut pentru maşina
electromagnetică de înregistrat voturi în 28 octombrie 1868.
- 1861, 11-12: Are loc conferinţa de la Alba-Iulia cu
participarea reprezentanţilor tuturor "naţiunilor" şi a confesiunilor
din ţară, la care delegaţii maghiari cer introducerea prevederilor Legii
electorale a Ungariei de la 1848, cu scopul lichidării autonomiei Transilvaniei
şi încorporarea acesteia la Ungaria; delegaţii români se opun, însă,
adoptării vreunei hotărâri prin care Transilvania să se reîntoarcă la starea de
lucruri din 1848.
- 1866, 10/11:
Alexandru Ioan Cuza este silit să
abdice ca urmare a unei conjuraţii.
Alexandru Ioan Cuza,
domnitorul Principatelor Unite ale Țării Românești și Moldovei a fost forțat să abdice de o coaliție intre conservatori și liberalii radicali,
cunoscuta in istorie sub numele de “Monstruoasa coalitie”.
S-a format o
locotenenta domneasca (Lascar Catargiu, reprezentant al Moldovei si al
conservatorilor, generalul Nicolae Golescu, reprezentantul Munteniei si al liberalilor si
colonelul Nicolae Haralambie, din partea armatei), precum si un
guvern provizoriu condus de Ion Ghica (prim ministru si ministru de externe).
- 1868:
A încetat din viaţă fizicianul francez Leon Foucault, cel ce a demonstrat, graţie pendulului care ii
poarta numele, mişcarea de rotaţie a Pamantului; (n. 18 septembrie 1819).
Născut
în Piemont Carlo Carrà va deveni mentorul şi teoreticianul artei metafizice.
Începe ca artist futurist şi din anul 1903 se stabileşte la Milano,
lucrează ca artist decorator iar din 1904 se înscrie ca student la
Şcoala de Arte aplicate şi ulterior la Academia Brera. Ca alţi tineri
rebeli distruge lucrările sale din această perioadă. Semnează în 1908 cu
Boccioni, Severini şi Marinetti cele două manifeste ale picturii
futuriste. Călătorind la Paris, cunoaşte pe Picasso şi Braque, elementele
picturii cubiste vor apare succesiv în pictura sa. În celebra sa pictura
Funeraliile Anarhistului Galli pictorul combină un dinamism futurist cu
structuri cubiste severe. În 1915 îl întâlneşte pe Giorgio de Chirico şi
sub influenţa acestuia îmbrăţişează pictura metafizică, preluând din rechizitele
sale specifice – manechine, uşi întredeschise, interioare misterioase,
atmosfera enigmatică. Faza futuristă se încheie la izbucnirea primului
război mondial. Se desparte de Chirico în 1918, opera lui Carrà înclină
acum spre formă şi nemişcare, renunţă treptat la emoţii.
Pictura lui devine pur metafizică, o explică în cartea sa Pittura
Metafisica – publicată 1919, dar între anii 20-30 aderă la mişcarea
Novecento Italiano care cerea o întoarcere la realism, la valorile
tradiţionale, găsim aici o închidere a paletei sale într-un stil
asemănător picturilor lui Masaccio. Vederile sale politice devin
ultranaţionaliste şi este atras de fascism. Publică critică şi poezie în
ziarul milanez L’Ambrosiano. Semnează o petiţie în care se promulga sprijinirea
ideologiei prin artă şi se alătura grupului “Strapaese” condus de alt mare
pictor al naturii moarte Giorgio Morandi. Moare în 1966 la Milano.
The Funeral of the Anarchist Galli
Fiicele lui Lot
Natura statica metafizica
- 1882: S-a născut
compozitorul Gheorghe Cucu, cunoscut
mai ales datorită muzicii corale şi prelucrărilor de folclor (m. 1932).
A
fost un clasic al muzicii corale româneşti care a lăsat peste 100 de piese
muzicale. Prin folosirea creatoare a cântecului popular în lucrările sale
corale, a contribuit la dezvoltarea şcolii muzicale naţionale româneşti.
Este autorul unor lucrări de bază în acest sens, caracterizate prin conţinut
realist şi umor, prin intonaţie populară şi măiestrie a compunerii (Frumosul
vine pe apă, 1931; Haz de necaz). A armonizat colinde şi a scris muzică
bisericească. În comuna Puieşti a judeţului Tutova a văzut lumina zilei la 11
februarie 1882. A urmat la Bârlad, cursurile şcolii primare şi ale Şcolii de
cântăreţi bisericeşti, având profesor pe psaltul Damian Rânzescu (director), pe
profesorul de teorie-solfegii şi dirijorul corului bisericii „Domneasca”,
Athanasie Popovici, şi pe psaltul Ion Botoi. A pleacat la Brăila unde s-a
angajat tenor al bisericii Sfinţii Voievozi. A urmat cursurile Conservatorului
din Bucureşti cu profesorul Eduard Wachmann, Dumitru Chiriac şi Gheorghe
Brătianu. A fost cântăreţ de strană la Biserica Brezoianu unde a devenit
dirijor. Între timp a fost dirijor secund al Corului Carmen. A urmat un Curs
pregătitor de Armonie şi Contrapunct la Conservatorul Naţional din Paris şi la
Schola Cantorum din Paris, cu Vincent d’Indy. A fost dirijorul corului capelei
române. Întors în ţară s-a angajat „maestru suplinitor de muzică” în Piteşti,
Turnu Severin şi Slatina. A fost dirijorul corului Mitropoliei bucureştene, la
care a rămas în anii 1916-1919. A obţinut premiul al doilea „George Enescu”
pentru „coruri religioase”, Premiul Societăţii Compozitorilor pentru culegeri
de folclor (1925), Medalia de aur a expoziţiei din 1906. A funcţionat ca
profesor provizoriu la Catedra de Teorie şi Solfegii la Conservatorul din
Bucureşti, profesor la Seminarul „Nifon” din Bucureşti, profesor de Armonie la
Academia de Muzică Religioasă din Capitală.
- 1900: S-a născut
filosoful german Hans-Georg Gadamer;
considerat cel mai important hermeneut al secolului XX; preocupat de
reabilitarea "filosofiei practice" (m. 2002).
- 1908: S-a născut Sir Ernest Vivian Fuchs, explorator
britanic.
Sir
Ernest Vivian Fuchs a efectuat prima traversare a continentului antarctic in
1958.
- 1911: S-a născut Pericle Martinescu, prozator, eseist şi
traducător (a tradus din Erskine Caldwell, Paul Feval, Nikos Kazantzakis, Artur
Lundkvist) (m. 2005).
Face
şcoala primară în satul natal, liceul la Constanţa, primele patru clase, şi
Braşov, Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti. Devine referent la
Mişcarea culturală a Primăriei Municipiului Bucureşti şi la Biblioteca
Municipală, secretar de presă la Direcţia Presei din Ministerul Propagandei
Naţionale şi la Direcţia Presei din Ministerul Informaţiilor. A fost membru al
Societăţii Scriitorilor Români şi face parte din Uniunea Scriitorilor. Înaintea
apariţiei romanuluiAdolescenţii de la Braşov (1936), Martinescu
desfăşurase o întinsă activitate publicistică. Scriitorul, care publicase
eseul Superstiţia stilului („Vremea", 1934), prefera literatura
lui Malraux, Celine, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu. În lstoria literaturii
române de la origini până în prezent, criticul observă că prozatorul vădeşte în
evocarea sufletului adolescent „vibraţie şi simţul situaţiilor lirice".
Reeditându-şi mai târziu romanul, prozatorul reneagă prima ediţie, dând una
nouă, definitivă (în 1991). Martinescu este unul dintre publiciştii de cursă
lungă. A strâns o parte din texte în Retroproiecţii literare, volum în
care intră studii, cronici, articole literare din perioada 1933-1944. Între
meritele acestor pagini, şi cu deosebire ale secţiunii Efigii
şi profiluri, este acela că tot ceea ce a scris despre Malraux, Faulkner,
Montherlant, Amiel, Camoes, Drieu La Rochelle era în epocă o noutate. Umbre
pe pânza vremii este o carte de mărturii despre generaţia de scriitori care
băteau la porţile afirmării înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, despre
scriitori din „corabia cu rataţi”. Sunt revelatoare paginile despre Emil Botta,
Simion Stolnicu, Matei Alexandrescu, Neagu Rădulescu, Corneliu Temensky, cele
despre cercul de colaboratori ai revistei „Vremea”. Ceea ce îl reprezintă cel
mai bine este însă jurnalul, întins de-a lungul a patru decenii, din care a
încredinţat tiparului două volume: 7 ani cât 70. Pagini de jurnal în
1997 şi Jurnal intermitent.
- 1914: S-a născut Paul Alexandru Georgescu, critic şi
istoric literar, traducător; doctor în filologie hispanică; în afara
numeroaselor traduceri, a scris mai multe volume despre literatura
hispano-americană.
După ce urmează studiile medii la Liceul „Fraţii
Buzeşti" din urbea natală (1925-1932), se înscrie la Universitatea din
Bucureşti, absolvind în 1936 secţia de sociologie a Facultăţii de Litere
şi Filosofie, sub îndrumarea lui D. Gusti; în acelaşi an obţine şi licenţa în
drept. După susţinerea, în 1939, a tezei de doctoratConceptul şi ideea
dreptului la Rudolf Stammler, este numit asistent la Catedra de filosofia
dreptului, unde lucrează până în 1944, când este detaşat pentru 2 ani ca lector
de limba şi literatura română la Universitatea din Madrid. Revine în ţară în
1947, după încă un an petrecut în Elveţia, tot ca lector de română. Lucrează
apoi ca redactor la Editura Ştiinţifică, iar în 1962 devine lector la Catedra
de spaniolă a Facultăţii de Filologie din Bucureşti. Titlul de doctor în
filologie îl obţine, în 1970, cu teza Arta narativă a lui Miguel Angel
Asturias, în 1971 fiind promovat conferenţiar, post în care va funcţiona
până la pensionare (1979). Vicepreşedinte al Asociaţiei de Prietenie
Româno-Venezuelene şi membru corespondent al Academiei Naţionale din Columbia
(din 1979), a fost distins cu Ordinul cultural venezuelean „Andres Bello"
(1977) şi cu Medalia pentru merite ştiinţifice a Universităţii „San
Marcos" din Peru (1978).
- 1917: S-a născut
scriitorul american Sydney Sheldon
(m. 2007).
- 1921: S-a născut Ion I. Inculeţ, inginer canadian de
origine română (stabilit în Canada din 1946); principalele sale preocupări
ştiinţifice şi profesionale s-au axat pe domeniul electricităţii statice;
membru de onoare din străinătate al Academiei Române (1992).
- 1922: S-a născut Tudor Jarda, compozitor şi pedagog (m.
2007).
S-a
născut la Cluj-Napoca, la 11 februarie 1922, şi a urmat studii la
conservatoarele din Cluj-Napoca şi Timişoara. Tudor Jarda s-a afirmat în
domeniul creaţiei muzicale, printr-o serie de lucrări din genuri diferite, de
la lieduri la creaţii de operă. Şi-a început cariera muzicală ca instrumentist
în Orchestra Operei Române din Cluj-Napoca. Jarda este autorul opusurilor Neamul
Şoimăreştilor şi Pădurea vulturilor. Un loc aparte în creaţia lui
Tudor Jarda îl ocupă baletul cu cor şi solist Luceafărul de ziuă, scris
în 1968. Din creaţia pentru scenă a lui Tudor Jarda fac parte şi operele ale
căror premiere absolute au avut loc tot la Opera Naţională Română din Cluj-Napoca:
alegoria lirică Dreptul la viaţă (1965) şi opera în patru acte Înger
şi demon ( 1985 ). A fost profesor de armonie la Academia de Muzică
„Gh. Dima“ din Cluj-Napoca (1948–1984) şi secretar al Filialei clujene a
Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1954–1957). Pe parcursul
anilor, maestrului Tudor Jarda i-au fost conferite mai multe distincţii,
printre care: Ordinul Naţional pentru Merit în Grad de Cavaler (2002), Doctor
Honoris Causa al Facultăţii de Muzică a Universităţii Oradea, Membru de Onoare
al Operei Naţionale Române Cluj-Napoca, Cetăţean de Onoare al Municipiului
Cluj-Napoca.
- 1926: S-a născut
actriţa Elena Sereda (m. 2010).
Elena
Sereda s-a născut la 11 februarie 1926. Absolventă a Conservatorului Regal de
Muzică şi Artă Dramatică, a debutat pescenă în 1945,
în spectacolul Asta-i ciudat de Miron Radu Paraschivescu, în
regia lui Tudor Muşatescu. A jucat în numeroase alte reprezentaţii ale
Naţionalului, printre care: Macbeth de William Shakespeare, celebrul
spectacol cu măşti al lui Ion Sava, (1946), Mitică Popescu de Camil
Petrescu (1946), Apus de soare de Barbu Delavrancea - rolul Oanei, în
prima reluare de după război a piesei (1956), Maria Stuart de
Friedrich Schiller (1964), Danton de Camil Petrescu (1974), A
treia ţeapă de Marin Sorescu (1979), Căruţa cu paiaţe de Mircea
Ştefănescu (1980), Hagi Tudose de Barbu Delavrancea (1980), Ploşniţa de
Vladimir Maiakovski (1982) şi Despot Vodă de Vasile Alecsandri
(1983). De asemenea, Elena Sereda a jucat în numeroase filme , printre care: Ciulinii
Bărăganului, în regia lui Louis Daquin, Dimineţile unui băiat cuminte de
Andrei Blaier, De trei ori Bucureşti de Horea Popescu, Toamna bobocilor de
Mircea Moldovan şi Ecaterina Teodoroiu de Dinu Cocea.
- 1926: S-a născut Leslie Nielsen, actor de film canadian
(m. 2010).
- 1927: S-a născut
istoricul Paul Cernovodeanu;
cercetări privind relaţiile Ţărilor Române cu Anglia şi SUA în secolele
XVI-XIX; editor de izvoare externe (colecţia "Călători străini despre
Ţările Române"); membru de onoare al Academiei Române din 1999 (m. 2006).
S-a
născut în anul 1927 şi este absolvent al Şcolii Superioare de Arhivistică,
licenţiat în istorie al Facultăţii de Istorie şi Filosofie din Bucureşti.
Tot aici, în 1970, a susţinut teza de doctorat cu tema Relaţiile
Angliei cu Ţările Române în cadrul politicii sale orientale din perioada 1660-1714.
A desfăşurat cea mai mare parte a activităţii sale ştiintifice la Institutul de
Istorie „Nicolae Iorga”, unde a fost director adjunct între 1990-1997.
Începuturile sale în domeniul muzei Clio sunt extrem de tumultoase. A început
activitatea ştiinţifică în 1948, la Institutul de Istorie al Academiei RPR, dar
a fost înlăturat în 1952, pe considerente politice. Pentru patru ani a fost
trimis „la munca de jos”, la Uzinele Vulcan, aoi la Sfatul Popular. Abia în
1964 a revenit în cercetare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, unde a
parcurs toate treptele până în 1997, când s-a pensionat. O preocupare constantă
a academicianului Paul Cernovodeanu a fost Gheorghe Magheru şi familia sa.
Monografia Pe urmele Magherilor, publicată în 1983, a fost scrisă cu
ajutorul lui Vlad Magheru, strănepotul generalului. Paul Cernovodeanu s-a
specializat în istoria medie şi modernă, şi a elaborat, singur sau în
colaborare, peste 300 de lucrări, studii şi articole, apărute în ţară şi peste
hotare. Amintim: Documente privind istoria oraşului Bucureşti,Călători
străini în Ţările Române, England’s Trade Policy in the Levant
1660/1714, Dimitrie Cantemir, Historian of South-East European and
Oriental Civilization, Cavalerii Apocalipsului, Calamnităţile naturale în
trecutul României (până la 1800), În vâltoarea primejdiilor, Politica
externă şi diplomaţia promovate de Constantin Brâncoveanu (1688-1714). A
colaborat, ca autor şi coordonator, la elaborarea volumului VI din Istoria
Românilor. Totodata, Paul Cernovodeanu a fost ales ca membru al mai multor
instituţii de specialitate din ţară şi străinătate, fiind ales membru de onoare
al Academiei Romane în anul 1999. În septembrie 2006, Paul Cernovodeanu, un
istoric de prim rang al ultimei jumătăţi de secol, a părăsit această lume.
-1927: S-a născut
matematicianul Dimitrie D. Stancu;
cercetări de analiză numerică şi teoria aproximării; membru de onoare al
Academiei Române din 1999.
- 1929: Italia și Sfântul Scaun al Bisericii
Romano-Catolice, au căzut de acord să înființeze statul Vatican,
semnand Tratatul de la Lateran.
Benito
Mussolini, liderul fascist italian, şi Cardinalul Pietro Gasparri au semnat in
Palatul Lateran Tratatul de la Roma de normalizare a relaţiilor dintre
papalitate şi statul italian. Papa Pius al XI este recunoscut ca suveran al
Vaticanului si un Concordat stabileşte catolicismul ca “religie unica a
statului italian.” Educaţia catolică a devenit obligatorie în învăţământul
primar şi secundar iar divorţul civil este interzis. La rândul său,
Papa recunoaşte suveranitatea Casei Regale de Savoia, în Italia, cu capitala la
Roma.
- 1932: Este
inaugurat noul studio de concerte al Radiodifuziunii Române (construit de
arhitectul George Matei Cantacuzino şi inginerul Liviu Ciuley).
- 1932: S-a născut
fizicianul Aureliu Emil Săndulescu;
cercetări în fizica nucleară teoretică, care au dus la o nouă direcţie în
fizica nucleară (teoria microscopică a dezintegrării alfa); membru titular al
Academiei Române din 1992, vicepreşedinte al acestui for (1994-1998).
- 1933:
A încetat din viaţă episcopul şi istoricul sas din România, Friedrich Teutsch, membru de onoare al
Academiei Române; (n. 16 septembrie 1852).
- 1936: S-a născut actorul de
film american Burt Reynolds.
- 1941: S-a născut Cornel Mihai Ionescu, eseist şi
traducător (bun cunoscător al literaturilor italiană şi spaniolă, din care a şi
tradus).
Absolvent
al Liceului „Dimitrie Cantemir” din Bucureşti (1959), Ionescu a urmat în
perioada 1959-1964 cursurile Facultăţii de Limbi Romanice şi Clasice (secţia
italiană-spaniolă) a Universităţii bucureştene. Şi-a luat doctoratul în 2002 cu
o teză intitulată Hermeneutică şi apofază în barocul european şi în
gândirea lui Dimitrie Cantemir. Este asistent (din 1964), apoi lector (1967) şi
conferenţiar (2002) la Facultatea de Litere a Universităţii bucureştene, în
cadrul Catedrei de literatură comparată, iar din 1990 devine profesor asociat
la Facultatea de Filosofic Debutează cu critică literară în „Luceafărul”
(1961). Cartea de debut a lui Ionescu, Generaţia lui Neptun(1967),
analizează implicaţiile teoretice ale mişcării italiene neoavangardiste
intitulate Grupul '63. Volumul Palimpseste (1979) teoretizează, cu mai
mulţi ani înaintea apariţiei în Franţa a cărţii cu acelaşi titlu al lui Gerard
Genette, un nou tip de lectură critică şi de interpretare textuală.
- 1945: Sfarsitul Conferintei de la Ialta dintre
Roosevelt, Churchill si Stalin.
De la stanga la dreapta: Churchill, Roosevelt, Stalin
Conferinţa s-a
desfăşurat la Ialta,
oraş din peninsula Crimeea, din Uniunea Sovietică (acum în Ucraina).
Delegaţia americană a fost cazată în fostul palat al ţarului, iar preşedintele
Roosevelt la palatul Livadia, unde a avut loc întâlnirea. Delegaţia
britanică a fost găzduită în castelul din Alupka care aparţinuse prinţului
Voronţov. Principalii membri ai delegaţiilor au fost Edward Stettinius, Averell Harriman, Anthony Eden, Alexander Cadogan şi Viaceslav
Molotov. Stalin a sosit cu trenul la 4 februarie, iar summitul a
început cu un dineu oficial ţinut în aceeaşi seară.
Întâlnirea celor trei lideri a avut loc la Palatul Grand
Livadia.
Principalele puncte discutate
Principalele
puncte ale convorbirilor au fost:
-
S-a stabilit drept principală prioritate predarea necondiţionată a Germaniei
naziste. După război, Germania urma a fi împărţită în patru zone de ocupaţie.
Urma să aibă loc şi o divizare a Berlinului în patru sectoare.
-
Stalin a fost de acord ca Franţa să
preia cea de-a patra zonă de ocupaţie în Germania şi Austria. Franţei i se
acorda şi un loc în Consiliul Aliat de Control.
-
Germania urma să fie supusă unei operaţiuni de demilitarizare şi denazificare.
-
Crearea unui consiliu aliat de reconstrucţie, cu sediul la Moscova.
-
A fost discutat statutul Poloniei, chestiune complicată de faptul că în acel moment
Polonia era ocupată de armata sovietică. S-a stabilit reorganizarea guvernului
provizoriu polonez care fusese instalat de Armata Roşie prin
includerea a diverse grupări politice, prin organizarea de alegeri democratice.
Prin aceasta a fost înlăturat, practic, guvernul polonez legitim exilat din
1939 în Occident.
Graniţa estică a
Poloniei urma să fie de-la lungul Liniei Curzon, Polonia urmând să fie
compensată teritorial în vest cu teritorii importante din Germania de est.
-
Cetăţenii Uniunii Sovietice şi ai Iugoslaviei urmau
să fie repatriaţi, indiferent dacă ei doreau aceasta sau nu.
-
Roosevelt a obţinut de la Stalin acordul de a participa la Naţiunile
Unite, după ce s-a convenit ca fiecare din cei cinci membri permanenţi
ai Consiliului de Securitate să aibă drept de veto.
-
Stalin a fost de acord să participe la războiul împotriva Japoniei în
90 de zile de la înfrângerea Germaniei. Uniunea Sovietică urma să primească,
după înfrângerea Japoniei, partea sudică a insulelor Sahalin şi Kurile.
-
Milioane de ruşi din Europa au fost forţaţi să se reîntoarcă în URSS.
Faimosul petec de hârtie privind împărţirea sferelor de
influenţă scris de Churchill la Ialta şi aprobat de Stalin, descoperit într-o
bibliotecă din Germania în anii 1990. România: Rusia - 90%, ceilalţi - 10%;
Grecia: Marea Britanie (de acord cu SUA) - 90%, Rusia - 10%; Iugoslavia -
50-50%; Ungaria - 50-50%; Bulgaria: Rusia - 75%, ceilalţi - 25%.
- 1948: A
murit Serghei Mihailovici
Eisenstein, regizor rus (“Crucişătorul Potemkin”, “Ivan cel Groaznic”) (n.
23 ianuarie 1898).
- 1962: S-a născut Sheryl Crow, cântăreaţă, chitaristă şi
compozitoare americană de muzică blues şi rock.
- 1969: S-a născut
actriţa americană Jennifer Aniston;
câştigătoare a Globului de Aur în anul 2003, pentru rolul din serialul de
televiziune „Friends”.
- 1970: Japonia a lansat primul sau satelit,
Ohsumi, devenind cel de-al patrulea stat din lume care a lansat un satelit
pe orbita Pământului.
- 1971: A fost semnat Tratatul international privitor la interzicerea amplasării
armelor nucleare şi a altor arme cu distrugere în masă pe fundul mărilor şi
oceanelor şi în subsolul acestora.
- 1975: Partidul Conservator britanic a ales-o ca
preşedintă pe Margaret Thatcher, aceasta devenind prima femeie
britanică lider de partid politic.
Margaret
Thatcher devine primul lider de partid femeie din Marea Britanie. Ea a devenit
mai târziu prim-ministru, functie pe care a ocupat-o până la demisia sa
în 1990.
- 1979: S-a
constituit Republica Islamică Iran, condusă de Ayatollahul Khomeiny. Ziua
naţională a Iranului.
- 1981: A murit Gabriel Drăgan, prozator şi poet (n.
1904)
A
urmat şcoala primară în satul natal şi liceul în Focşani şi în Piatra Neamţ.
Absolvind magna cum laude Facultatea de Litere şi Filosofie a
Universităţii din Bucureşti (1929), a fost, mai întâi, profesor suplinitor în
Diciosânmărtin, Dumbrăveni, Aiud, fiind apoi funcţionar în Ministerul de
Externe, condus de Nicolae Titulescu. De la romanul Pe frontul Mărăşeşti
învie morţii... (1934; reeditat în mai multe rânduri) - frescă
încrâncenată a războiului pentru întregire şi satiră a anilor postbelici,
indiferenţi faţă de cei ce s-au jertfit atunci (indiferenţă pe care eroul
cărţii, Mircea Boteanu, voluntar pe front, apoi doctor în filosofie şi
cercetător al lui Bergson, o înregistrează cu o revoltă dusă până la nebunie)
- la polemica din Istoria literaturii române (1936), care elimină
modernismul ca „negaţie" a tradiţiei, de la versurile strânse în volumul Trofee
de aur (1937), duioase idile sub cer moldav, ori viziuni romantice ale
smulgerii din captivitatea „smârcului" prin mistica creaţiei, la galeria
de portrete istorice din Forţele naţionalismului creator (1937),
scrisul lui Drăgan este acaparat de adeziunea lui (de cele mai multe ori prea
locvace şi nesusţinută artistic) la idealul naţionalist al epocii.
- 1981: S-a născut
cântăreaţa americană Kelly Rowland.
- 1990: Nelson
Mandela, cunoscut activist anti-apartheid din Africa de Sud, a fost
eliberat după 27 de ani de detenție.
- 1991: Începe vizita preşedintelui RSS
Moldovenesti, Mircea Snegur în România, desfăşurată în perioada 11
februarie -16 februarie 1991.
- 1991: A murit Vasile Nițulescu,
actor român (n. 1925).
Desfăşoară o prestigioasă activitate teatrală (Teatrul Mic). În film, ca şi în
teatru, compune personaje stranii, adesea maladive.
- 1993: A murit Ludovic Paceag, compozitor şi dirijor
(n. 1922).
- 1987: A murit Radu Codreanu, biolog şi citolog;
lucrări de zoologie a nevertebratelor, parazitologie comparată, patologia
insectelor; membru titular al Academiei Române din 1974 (n. 1904)
- 1997, 11/21: A doua misiune de mentenanta a telescopului
Hubble efectuata de catre naveta spatiala Discovery
Telescopul Hubble
- 2000: A murit aviatoarea
franceză Jacqueline Auriol; în anii
50 ai secolului XX, în epoca de pionierat a avioanelor cu reacţie, a fost unul
dintre cei mai cunoscuţi piloţi de încercare; căsătorită cu Paul Auriol, fiul
preşedintelui francez Vincent Auriol (1947-1954) (n. 1917).
- 2000: A murit
cineastul francez Roger Vadim (n.
1928). A regizat peste 20 de filme si a promovat actrite de talent
precum Brigitte Bardot, Catherine Deneuve si Jane Fonda. Intre filmele
sale memorabile se numara “Si Dumnezeu a creat femeia” si “Legaturi
primejdioase”.
- 2003: A murit
producătorul francez de film Daniel
Toscan du Plantier, fost preşedinte al "Unifrance" (organism
însărcinat cu promovarea filmului francez în străinătate) (n. 1941).
- 2006: Americanul Steve Fosset, 61 ani, doboara
recordul de zbor fara escala
Global Flyer
La bordul avionului
Global Flyer a parcurs 40.204 km in aproximativ 76 ore. A decolat de la Cap
Canaveral din Florida si a aterizat la Bournemouth in sudul Angliei.
-
2008: Lansarea albumului Thriller al lui Michael Jackson.
- 2010: A murit
mezzo-soprana de origine rusă Irina
Arhipova (n. 1925).
- 2012: A murit Whitney Houston.
Whitney
Houston (n. 9 august 1963, Newark, New Jersey, d. 11 februarie 2012, Beverly Hills, California) a fost o
cântăreață,
manechin, actriță și producătoare americancă. În 2009, Guinness World Records a menționat-o ca fiind cea
mai premiată femeie din toate timpurile. Lista ei de
premii include două Premii Emmy,
șase Premii Grammy,
30 Billboard Music Award și 22 de American Music Award,
având în total 415 premii primite de-a lungul carierei.
- 2013 : A murit MIHAIL-RADU SOLCAN, filosof român (n. 1953)
Cărți publicate :
-Logica modernă aplicată în filosofie și științele sociale, Academia
de Studii Social politice, București, 1987
-Limitele puterii, ALL 1994 (împreună cuAdrian
Paul-Iliescu )
-Arta răului cel mai mic, București, ALL, 1998 (disponibilă
online)
-Filosofia minții și știința cogniției (disponibilă online)
-Introducere în filosofia minții din perspectiva științei cogniției, Editura
Universității din București, 2000 (disponibilă online)
-Instituții politice și economice, Universitatea
București,
2003
-Freedom, Minds and Institutions, Editura
Universității din București, 2003 (disponibilă online) Eseul filosofic, Editura Universității din București, 2004 (disponibilă
online)
-Ghid LaTeX (versiunea pentru
Windows), București, 2005 (disponibilă online)
-Filosofia stiintelor umane: O introducere,
Editura Universitatii din Bucuresti, 2012
[Surse: Societatea Română de Radiodifuziune;
Wikipedia; http://istoriculzilei.blogspot.com]
