CALENDAR CULTURAL 11 FEBRUARIE

Miercuri, 11 februarie 2015

REMEMBER

Motto: „O cultură nu e făcută de cinci sau zece oameni, ci de sute şi mii de scriitori, cărturari, oameni de ştiinţă, gânditori critici, artişti, gazetari”

Mircea Eliade

Maxima zilei: Prin negura egoismului nu străbate căldura adevărului, nici lumina frumosului.

Titu Maiorescu 1840 Craiova 1917, academician, avocat, critic literar, eseist, estetician, filosof, pedagog, politician si scriitor român, membru fondator al Academiei Române.

- "Ziua Mondială a Bolnavului", proclamată din iniţiativa Papei Ioan Paul al II-lea, în mai 1992; în fiecare an, în această zi, Suveranul Pontif se adresează celor aflaţi în suferinţă din cauza diverselor boli, chemându-i să lupte împotriva maladiilor ce-i afectează. 

Ziua Europeană a Numărului de urgenţă 112

- "Ziua Inventatorilor Americani"; instituită (în timpul administraţiei Carter) în memoria marelui inventator Thomas Alva Edison (n.11.II.1847 - m.18.X.1931)

- Ziua naţională a Republicii Islamice Iran. Victoria Revoluţiei Islamice – 1979

- 660 I.Ch.:  Este considerat de traditia japoneza drept an al nasterii Imperiului Japonez.  

 

 Împaratul Jimmu

 660 ani înainte de Isus Hristos – după înfrângerea regatului Yamato, printul Jimmu Tenno a urcat pe tronul Japoniei şi a fondat imperiului japonez. Conform legendei, Jimmu Tenno este un descendent al zeiţei soarelui Amaterasu Omikami, divinitatea centrala a religiei shintoiste, cultul traditional al japonezilor. Zeita este onorata la celebrul altar Karhishara din prefectura Nara.  Shinto este un cuvânt care derivă din cuvintele chineze Shen (spirit) si Tao (cale), care,  traduse in  japoneza, se pronunta Kami si inseamna calea spiritelor. Shintoismul recunoaste prezenţa spiritelor (kami) în elemente ale naturii precum lacuri, stanci, pesteri, paduri etc…

Traditia spiune ca toti imparatii din istoria Japoniei descind din Jimmu Tenno, iar actualul împărat Akihito (care a urcat pe tron în 1989), ar fi al 125-lea descendent direct al  lui Jimmu Tenno.

În 1872, guvernul Meiji a proclamat 11 februarie drept zi a intemeierii Japoniei, zi care a fost comemorata ca sarbatoare Kigensetsu până în 1948. Suspendata după al Doilea Război Mondial, celebrarea a fost restabilita în 1966. 

- 1450:  S-a încheiat Tratatul de alianţă dintre Bogdan al II-lea, domnul Moldovei (1449-1451) şi Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei şi guvernator al Ungariei. 

    -1531:  Biserica Angliei l-a recunoscut pe regele Henric al VIII – lea drept şef suprem.   

              Astfel, a fost facut  primul pas spre separarea bisericii Angliei de  cea a Romei, evenimentul stand la originea  constituirii Bisericii Anglicane de sine statatoare. 

             - 1650: A murit René Descartes, filosof francez, unul dintre întemeietorii raţionalismului modern (n. 1596). 

„Gandesc, deci exist”

René Descartes (31 martie 1596 – 11 februarie 1650), cunoscut de asemenea cu numele latin Cartesius, a fost un filozof şi matematician francez. S-a născut în localitatea La Haye en Touraine în 1596, fiind al treilea copil al cuplului Joachim şi Jeanne Descartes, o familie de mici nobili din regiunea Touraine, Franţa. La numai un an de la naşterea lui René, mama sa se stinge din viaţă ; Descartes va fi crescut de o doică şi se pare că a fost contaminat de boala de plămâni care a cauzat moartea acestuia. În 1604, la vârsta de 8 ani, este încredinţat noului aşezământ al iezuiţilor din La Fleche, bastion al gândirii aristotelice. Aici studiază latina şi greaca, precum şi matematica, fizica, logica, morala şi metafizica. Îl cunoaşte pe polimatul Marin Mersenne, cu care va purta o vastă şi variată corespondenţă şi va întreţine o relaţie îndelungată de prietenie intelectuală. Între 1614 şi 1617 îşi ia bacalaureatul şi licenţa în drept la Universitatea din Poitiers. În 1618 Descartes se înrolează într-una din armatele "la modă" de pe atunci, cea a prinţului de Orania, fără vreun imbold deosebit pentru viaţa militară. Încartiruit în Olanda, la Breda, Descartes se va întâlni pe 10 noiembrie 1618 cu un om care-i va marca destinul: Isaac Beeckman, matematician şi fizician care-i stimulează lui Descartes gustul invenţiei şiinţifice. Tot în 1618, Descartes scrie un mic tratat de muzică (Compendium Musicae), dedicat lui Beeckman, şi se ocupă intens de matematică. În aprilie 1619 pleacă din Olanda spre Danemarca şi Germania. Asistă la încoronarea (28 iulie) împăratului Ferdinand al II-lea, la Frankfurt. Petrece iarna la Neuburg, pe Dunăre, angajat în armata catolică a ducelui de Bavaria în decursul “războiului de 30 de ani” (1618-1648). În noaptea de 10-11 noiembrie are un faimos «vis» ce îi relevă „fundamentele unei ştiinţe admirabile”, ideile directoare ale metodei sale de mai târziu. Îşi vinde averea, pentru a-şi asigura liniştea şi independenţa materială. Călătoreşte în Elveţia, Tirol şi Italia. În 1628 compune, în latină Regulile pentru îndrumarea minţii, lucrare neterminată şi rămasă inedită până în 1701. In toamna lui 1628 se stabileşte în Olanda, unde rămâne 20 de ani. Sunt anii în care publică cele mai importante opere ale sale: Discursul, Meditaţiile, Principiile, Pasiunile. În noiembrie 1633 află de condamnarea lui Galilei şi renunţă la publicarea tratatului său Lumea, care se sprijinea pe sistemul copernican În iunie 1637 apare la Leyda, fără semnatură, Le Discours de la méthode, în franceză, urmat de eseurile Dioptrica, Meteorii şi Geometria. Urmează reacţii vii la aceste tratate, mai ales din partea lui Roberval şi Fermat, la care se adaugă tatăl lui Pascal. Tot în această perioadă se va declanşa şi conflictul dintre Descartes şi Fermat. În 1641 publică, la Paris, în latină,Meditationes metaphysicae (Meditaţii metafizice), opera sa capitală; traducerea franceză apare în 1647, la Paris, revăzută de Descartes însuşi. Între 1642-1644 are loc prima confruntare majoră a cartezianismului cu filosofia vremii printr-o îndelungată polemică la Universitatea din Utrecht, cu Voetius, profesor de teologie şi rector al universităţii, care îl acuză pe Descartes de calomnie şi de ateism. În 1644, Principia philosophiae (Principiile filosofiei), scrise cu intenţia de a înlocui manualele aristotelice, contribuie la sporirea renumelui lui Descartes şi la diseminarea filosofiei carteziene. Între 1645-1646, la solicitarea prinţesei palatine Elisabeta de Boemia, scrie Les Passions de l'âme (Pasiunile sufletului), publicată abia în 1649. Se stinge din viaţă pe 11 februarie 1650.

  

Le Discours de la méthode                                                                   Coperta Meditaţiilor, 1641

 Casa natală a lui René Descartes, acum muzeu, in localitatea La Haye-Descartes (fosta La Haye en Touraine) .

- 1800: S-a născut chimistul britanic William Talbot, unul dintre pionierii fotografiei (m. 1877).

- 1806: A murit compozitorul spaniol Vicente Martin y Soler (n. 1754).

 - 1809: Robert Fulton a primit brevetul pentru prima nava propulsata cu masina cu aburi.

Robert Fulton (n. 14 noiembrie 1765, Little Britain, astăzi Fulton, Pennsylvania  – d. 24 februarie 1815, New York) a fost un inginer și inventator american, constructorul primei nave acționate de forța aburilor, North River Steamboat sau North River   (1807), cu care a întreprins o călătorie de la New York la Albany pe râul / fluviul Hudson. De asemenea, Fulton poate fi creditat a fi fost autorul planurilor și constructorul efectiv al primului submarin funcțional, solicitat de Napoleon Bonaparte, denumit Nautilus, care a fost testat în 1800.

 Replica navei North River Steamboat  la ancora, 1909

 

Deși lista inginerilor, constructorilor și întreprinzătorilor care au încercat să realizeze nave care să fie acționate mecanic este lungă, începând cu însuși realizatorul motorului cu aburi cu regulator centrifugal, James Watt, importanța lui Robert Fulton în istoria ingineriei și a navigației constă în realizarea primelor nave acționate mecanic, care erau complet funcționale, operaționale și fiabile. El a contribuit, in mod decisiv,  împreună cu John Ericsson, Francis Pettit Smith, David Bushnell și Josef Ressel la perfecționarea tehnicii navigației.

Robert Fulton prezinta inventia sa lui Napoleon in 1803

 - 1841: S-a născut Ioan D. Caragiani, folclorist şi traducător; s-a ocupat de folclorul, limba şi istoria aromânilor; membru fondator al Societăţii Academice Române (1866) (m. 1921).

Caragiani urmează cursurile şcolilor primare şi secundare aromâneşti din Avdela, Gureanţă şi Vlaho-Clisura. Din 1856, studiază filologia la Atena, şi după absolvire, vine în România. Obţine un post de profesor la Gimnaziul Central din Iaşi, devenind, din 1866, şi profesor suplinitor la catedra de limba şi literatura elină a Universităţii. Titularizat nu peste multă vreme, a funcţionat aici aproape patru decenii.

Îndată după stabilirea în Iaşi, Caragiani frecventează asiduu şedinţele Junimii, al cărei membru a şi devenit în 1865, înveselind-o cu nenumăratele lui anecdote. In 1866, a fost ales membru al Academiei Române, ca reprezentant al românilor macedoneni. Bun cunoscător al vieţii românilor din sudul Dunării, Caragiani s-a decis să le popularizeze folclorul, foarte puţin ştiut în România. A apărut astfel cel dintâi articol dedicat acestei probleme, tipărit în 1869, în „Convorbiri literare”, Românii din Macedonia şi poezia lor populară, urmat, după mai bine de două decenii, de prima parte a voluminoasei lucrări Studii istorice asupra românilor din Peninsula Balcanică (1891), cea de a doua parte fiind tipărită postum (1941).

Urmărind prezenţa românilor la sud de Dunăre printre cele­lalte popoare balcanice, caută să-i deosebească în perma­nenţă, servindu-se de toponimie şi onomastică. În acest sens, studiile sale sunt un adevărat repertoriu onomastic al macedo­românilor. A tradus integral şi a pregătit pentru tipar Iliada lui Homer, din care însă nu a apărut decât un fragment. Tipărite în 1879, Odyseea şi Batrachomyomachia sunt tălmăcite pentru prima oară în întregime în româneşte, beneficiind de o transpunere plastică şi vie, cu expresii împrumutate din limba populară şi cu întorsături specifice basmului.

- 1847, 11/23: Adunarea Obştească din Ţara Românească votează, la propunerea domnitorului Gheorghe Bibescu, legea prin care sunt eliberaţi din robie, fără nici o despăgubire, toţi ţiganii Mitropoliei, episcopiilor, mânăstirilor şi metocurilor bisericilor şi ai oricărui alt aşezământ public.

- 1847: S-a născut inventatorul american Thomas Alva Edison; a realizat telegraful (1876-1877), microfonul telefonic cu praf de cărbune (1877), fonograful (1878), dulia şi soclul cu filet pentru becul incandescent; sub conducerea lui s-a construit prima centrală electrică din lume (în 1882, la New York) (m. 1931). NOTĂ: La 11 februarie este marcată, în SUA, "Ziua inventatorilor americani" (instituită, în timpul Administraţiei Carter, în memoria marelui inventator). 

 A fost un important inventator şi om de afaceri american a sfârşitului de secol XIX şi început de secol XX. A fost cunoscut şi ca „Magicianul din Menlo Park”, fiind şi cel mai prolific inventator al timpului prin aplicarea practică a descoperirilor ştiinţifice (1903 brevete). A fost un autodidact, însă acest lucru nu l-a împiedicat să realizeze invenţii în domeniul electricităţii (becul cu filament), telefoniei, al sistemului de transmisie multipla a telegramelor, înregistrării mecanice a sunetului (fonograful) şi cinematografiei - kinetoscopul. În lumea industriei introduce noţiunea de producţie de serie. Pentru meritele sale, Academia Americană de Arte şi Ştiinţă îi acordă în anul 1895 „Premiul Rumford” pentru activitatea din domeniul electricităţii şi în anul 1915 „Medalia Franklin” pentru contribuţia sa pentru binele umanităţii. Edison s-a născut în Milan, Ohio, Statele Unite ale Americii şi şi-a petrecut copilăria în Michigan. A fost parţial surd din adolescenţă, ceea ce nu l-a împiedicat să devină operator de telegraf în anii 1860. Primele invenţii ale lui au fost legate de telegraf. În adolescenţa sa, Edison a lucrat şi în alte domenii, vânzând mâncare şi bomboane călătorilor prin trenuri. Primul său brevet de invenţie a fost obţinut pentru maşina electromagnetică de înregistrat voturi în 28 octombrie 1868.

- 1861, 11-12: Are loc conferinţa de la Alba-Iulia cu participarea reprezentanţilor tuturor "naţiunilor" şi a confesiunilor din ţară, la care delegaţii maghiari cer introducerea prevederilor Legii electorale a Ungariei de la 1848, cu scopul lichidării autonomiei Transilvaniei şi încorporarea acesteia la Ungaria; delegaţii români se opun, însă, adoptării vreunei hotărâri prin care Transilvania să se reîntoarcă la starea de lucruri din 1848.

- 1866, 10/11:  Alexandru Ioan Cuza este silit să abdice ca urmare a unei conjuraţii.

 

Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Principatelor Unite ale Țării Românești și Moldovei a fost forțat să abdice de o  coaliție intre conservatori și liberalii radicali, cunoscuta in istorie sub numele de “Monstruoasa coalitie”.

S-a format o locotenenta domneasca (Lascar Catargiu, reprezentant al Moldovei si al conservatorilor, generalul Nicolae Golescu,  reprezentantul Munteniei si al liberalilor si colonelul Nicolae Haralambie, din partea armatei), precum si un guvern provizoriu condus de Ion Ghica (prim ministru si ministru de externe). 

- 1868:  A încetat din viaţă fizicianul francez Leon Foucault, cel ce a demonstrat, graţie pendulului care ii poarta numele, mişcarea de rotaţie a Pamantului; (n. 18 septembrie 1819).

Jean-Bernard-Léon Foucault (n. 18 septembrie 1819 - d. 11 februarie 1868) a fost un fizician și astronom francez.

A rămas în istoria fizicii mai ales pentru experimentul său care a demonstrat rotația Pămîntului în jurul axei sale (pendulul lui Foucault, instalat în Pantheonul din Paris). Acest pendul a fost reinstalat în 1995 și în prezent poate fi vizitat. Alte contribuții ale sale în fizică: determinarea vitezei luminii, inventarea giroscopului, descoperirea „curenților Foucault”.

 Pendulul lui Foucault, aflat in Panthéonul din Paris

 Născut în Piemont Carlo Carrà va deveni mentorul şi teoreticianul artei metafizice. Începe ca artist futurist şi din anul 1903 se stabileşte la Milano,  lucrează ca artist decorator iar din 1904 se înscrie ca student la Şcoala de Arte aplicate şi ulterior la Academia Brera. Ca alţi tineri rebeli distruge lucrările sale din această perioadă. Semnează în 1908 cu Boccioni, Severini şi Marinetti cele două manifeste ale picturii futuriste. Călătorind la Paris, cunoaşte pe Picasso şi Braque, elementele picturii cubiste vor apare succesiv în pictura sa. În celebra sa pictura Funeraliile Anarhistului Galli pictorul combină  un dinamism futurist cu structuri cubiste severe.  În 1915 îl întâlneşte pe Giorgio de Chirico şi sub influenţa acestuia îmbrăţişează pictura metafizică, preluând din rechizitele sale specifice – manechine, uşi întredeschise, interioare misterioase, atmosfera enigmatică.  Faza futuristă se încheie la izbucnirea primului război mondial. Se desparte de Chirico în 1918, opera lui Carrà înclină acum spre formă şi nemişcare, renunţă treptat la emoţii.  Pictura lui devine pur metafizică, o explică în cartea sa  Pittura Metafisica – publicată 1919, dar între anii 20-30 aderă la mişcarea Novecento Italiano care cerea o întoarcere la realism, la valorile tradiţionale, găsim aici o închidere a paletei sale într-un stil asemănător picturilor lui Masaccio.  Vederile sale politice devin ultranaţionaliste şi este atras de fascism. Publică critică şi poezie în ziarul milanez L’Ambrosiano. Semnează o petiţie în care se promulga sprijinirea ideologiei prin artă şi se alătura grupului “Strapaese” condus de alt mare pictor al naturii moarte Giorgio Morandi. Moare în 1966 la Milano.

 The Funeral of the Anarchist Galli

Fiicele lui Lot

 Natura statica metafizica

- 1882: S-a născut compozitorul Gheorghe Cucu, cunoscut mai ales datorită muzicii corale şi prelucrărilor de folclor (m. 1932).

A fost un clasic al muzicii corale româneşti care a lăsat peste 100 de piese muzicale. Prin folosirea creatoare a cântecului popular în lucrările sale corale,  a contribuit la dezvoltarea şcolii muzicale naţionale româneşti. Este autorul unor lucrări de bază în acest sens, caracterizate prin conţinut realist şi umor, prin intonaţie populară şi măiestrie a compunerii (Frumosul vine pe apă, 1931; Haz de necaz). A armonizat colinde şi a scris muzică bisericească. În comuna Puieşti a judeţului Tutova a văzut lumina zilei la 11 februarie 1882. A urmat la Bârlad, cursurile şcolii primare şi ale Şcolii de cântăreţi bisericeşti, având profesor pe psaltul Damian Rânzescu (director), pe profesorul de teorie-solfegii şi dirijorul corului bisericii „Domneasca”, Athanasie Popovici, şi pe psaltul Ion Botoi. A pleacat la Brăila unde s-a angajat tenor al bisericii Sfinţii Voievozi. A urmat cursurile Conservatorului din Bucureşti cu profesorul Eduard Wachmann, Dumitru Chiriac şi Gheorghe Brătianu. A fost cântăreţ de strană la Biserica Brezoianu unde a devenit dirijor. Între timp a fost dirijor secund al Corului Carmen. A urmat un Curs pregătitor de Armonie şi Contrapunct la Conservatorul Naţional din Paris şi la Schola Cantorum din Paris, cu Vincent d’Indy. A fost dirijorul corului capelei române. Întors în ţară s-a angajat „maestru suplinitor de muzică” în Piteşti, Turnu Severin şi Slatina. A fost dirijorul corului Mitropoliei bucureştene, la care a rămas în anii 1916-1919. A obţinut premiul al doilea „George Enescu” pentru „coruri religioase”, Premiul Societăţii Compozitorilor pentru culegeri de folclor (1925), Medalia de aur a expoziţiei din 1906. A funcţionat ca profesor provizoriu la Catedra de Teorie şi Solfegii la Conservatorul din Bucureşti, profesor la Seminarul „Nifon” din Bucureşti, profesor de Armonie la Academia de Muzică Religioasă din Capitală.

- 1900: S-a născut filosoful german Hans-Georg Gadamer; considerat cel mai important hermeneut al secolului XX; preocupat de reabilitarea "filosofiei practice" (m. 2002).

- 1908: S-a născut Sir Ernest Vivian Fuchs, explorator britanic.

Sir Ernest Vivian Fuchs a efectuat prima traversare a continentului antarctic in 1958.

- 1911: S-a născut Pericle Martinescu, prozator, eseist şi traducător (a tradus din Erskine Caldwell, Paul Feval, Nikos Kazantzakis, Artur Lundkvist) (m. 2005).

Face şcoala primară în satul natal, liceul la Constanţa, primele patru clase, şi Braşov, Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti. Devine referent la Mişcarea culturală a Primăriei Municipiului Bucureşti şi la Biblioteca Municipală, secretar de presă la Direcţia Presei din Ministerul Propagandei Naţionale şi la Direcţia Presei din Ministerul Informaţiilor. A fost membru al Societăţii Scriitorilor Români şi face parte din Uniunea Scriitorilor. Înaintea apariţiei romanuluiAdolescenţii de la Braşov (1936), Martinescu desfăşurase o întinsă activitate publicistică. Scriitorul, care publicase eseul Superstiţia stilului („Vremea", 1934), prefera literatura lui Malraux, Celine, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu. În lstoria literaturii române de la origini până în prezent, criticul observă că prozatorul vădeşte în evocarea sufletului adolescent „vibraţie şi simţul situaţiilor lirice". Reeditându-şi mai târziu romanul, prozatorul reneagă prima ediţie, dând una nouă, definitivă (în 1991). Martinescu este unul dintre publiciştii de cursă lungă. A strâns o parte din texte în Retroproiecţii literare, volum în care intră studii, cronici, articole literare din perioada 1933-1944. Între meritele acestor pagini, şi cu deosebire ale secţiunii Efigii şi profiluri, este acela că tot ceea ce a scris despre Malraux, Faulkner, Montherlant, Amiel, Camoes, Drieu La Rochelle era în epocă o noutate. Umbre pe pânza vremii este o carte de mărturii despre generaţia de scriitori care băteau la porţile afirmării înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, despre scriitori din „corabia cu rataţi”. Sunt revelatoare paginile despre Emil Botta, Simion Stolnicu, Matei Alexandrescu, Neagu Rădulescu, Corneliu Temensky, cele despre cercul de colaboratori ai revistei „Vremea”. Ceea ce îl repre­zintă cel mai bine este însă jurnalul, întins de-a lungul a patru decenii, din care a încredinţat tiparului două volume: 7 ani cât 70. Pagini de jurnal în 1997 şi Jurnal intermitent.

- 1914: S-a născut Paul Alexandru Georgescu, critic şi istoric literar, traducător; doctor în filologie hispanică; în afara numeroaselor traduceri, a scris mai multe volume despre literatura hispano-americană.

 

 După ce urmează studiile medii la Liceul „Fraţii Buzeşti" din urbea natală (1925-1932), se înscrie la Universitatea din Bucureşti, absolvind în 1936 secţia de sociologie a Facultăţii de Litere şi Filosofie, sub îndrumarea lui D. Gusti; în acelaşi an obţine şi licenţa în drept. După susţinerea, în 1939, a tezei de doctoratConceptul şi ideea dreptului la Rudolf Stammler, este numit asistent la Catedra de filosofia dreptului, unde lucrează până în 1944, când este detaşat pentru 2 ani ca lector de limba şi literatura română la Universitatea din Madrid. Revine în ţară în 1947, după încă un an petrecut în Elveţia, tot ca lector de română. Lucrează apoi ca redactor la Editura Ştiinţifică, iar în 1962 devine lector la Catedra de spaniolă a Facultăţii de Filologie din Bucureşti. Titlul de doctor în filologie îl obţine, în 1970, cu teza Arta narativă a lui Miguel Angel Asturias, în 1971 fiind promovat conferenţiar, post în care va funcţiona până la pensionare (1979). Vicepreşedinte al Asociaţiei de Prietenie Româno-Venezuelene şi membru corespondent al Academiei Naţionale din Columbia (din 1979), a fost distins cu Ordinul cultural venezuelean „Andres Bello" (1977) şi cu Medalia pentru merite ştiinţifice a Universităţii „San Marcos" din Peru (1978).

- 1917: S-a născut scriitorul american Sydney Sheldon (m. 2007).

- 1921: S-a născut Ion I. Inculeţ, inginer canadian de origine română (stabilit în Canada din 1946); principalele sale preocupări ştiinţifice şi profesionale s-au axat pe domeniul electricităţii statice; membru de onoare din străinătate al Academiei Române (1992).

 

 - 1922: S-a născut Tudor Jarda, compozitor şi pedagog (m. 2007).

S-a născut la Cluj-Napoca, la 11 februarie 1922, şi a urmat studii la conservatoarele din Cluj-Napoca şi Timişoara. Tudor Jarda s-a afirmat în domeniul creaţiei muzicale, printr-o serie de lucrări din genuri diferite, de la lieduri la creaţii de operă. Şi-a început cariera muzicală ca instrumentist în Orchestra Operei Române din Cluj-Napoca. Jarda este autorul opusurilor Neamul Şoimăreştilor şi Pădurea vulturilor. Un loc aparte în creaţia lui Tudor Jarda îl ocupă baletul cu cor şi solist Luceafărul de ziuă, scris în 1968. Din creaţia pentru scenă a lui Tudor Jarda fac parte şi operele ale căror premiere absolute au avut loc tot la Opera Naţională Română din Cluj-Napoca: alegoria lirică Dreptul la viaţă (1965) şi opera în patru acte Înger şi demon ( 1985 ). A fost profesor de armonie la Academia de Muzică „Gh. Dima“ din Cluj-Napoca (1948–1984) şi secretar al Filialei clujene a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1954–1957). Pe parcursul anilor, maestrului Tudor Jarda i-au fost conferite mai multe distincţii, printre care: Ordinul Naţional pentru Merit în Grad de Cavaler (2002), Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Muzică a Universităţii Oradea, Membru de Onoare al Operei Naţionale Române Cluj-Napoca, Cetăţean de Onoare al Municipiului Cluj-Napoca.

- 1926: S-a născut actriţa Elena Sereda (m. 2010).

 

Elena Sereda s-a născut la 11 februarie 1926. Absolventă a Conservatorului Regal de Muzică şi Artă Dramatică, a debutat pescenă în 1945, în spectacolul Asta-i ciudat de Miron Radu Paraschivescu, în regia lui Tudor Muşatescu. A jucat în numeroase alte reprezentaţii ale Naţionalului, printre care: Macbeth de William Shakespeare, celebrul spectacol cu măşti al lui Ion Sava, (1946), Mitică Popescu de Camil Petrescu (1946), Apus de soare de Barbu Delavrancea - rolul Oanei, în prima reluare de după război a piesei (1956), Maria Stuart de Friedrich Schiller (1964), Danton de Camil Petrescu (1974), A treia ţeapă de Marin Sorescu (1979), Căruţa cu paiaţe de Mircea Ştefănescu (1980), Hagi Tudose de Barbu Delavrancea (1980), Ploşniţa de Vladimir Maiakovski (1982) şi Despot Vodă de Vasile Alecsandri (1983). De asemenea, Elena Sereda a jucat în numeroase filme , printre care: Ciulinii Bărăganului, în regia lui Louis Daquin, Dimineţile unui băiat cuminte de Andrei Blaier, De trei ori Bucureşti de Horea Popescu, Toamna bobocilor de Mircea Moldovan şi Ecaterina Teodoroiu de Dinu Cocea.

- 1926: S-a născut Leslie Nielsen, actor de film canadian (m. 2010).

- 1927: S-a născut istoricul Paul Cernovodeanu; cercetări privind relaţiile Ţărilor Române cu Anglia şi SUA în secolele XVI-XIX; editor de izvoare externe (colecţia "Călători străini despre Ţările Române"); membru de onoare al Academiei Române din 1999 (m. 2006).

S-a născut în anul 1927 şi este absolvent al Şcolii Superioare de Arhivistică, licenţiat în istorie al Facultăţii de Istorie şi Filosofie din Bucureşti.  Tot aici, în 1970, a susţinut teza de doctorat cu tema Relaţiile Angliei cu Ţările Române în cadrul politicii sale orientale din perioada 1660-1714. A desfăşurat cea mai mare parte a activităţii sale ştiintifice la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, unde a fost director adjunct între 1990-1997. Începuturile sale în domeniul muzei Clio sunt extrem de tumultoase. A început activitatea ştiinţifică în 1948, la Institutul de Istorie al Academiei RPR, dar a fost înlăturat în 1952, pe considerente politice. Pentru patru ani a fost trimis „la munca de jos”, la Uzinele Vulcan, aoi la Sfatul Popular. Abia în 1964 a revenit în cercetare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, unde a parcurs toate treptele până în 1997, când s-a pensionat. O preocupare constantă a academicianului Paul Cernovodeanu a fost Gheorghe Magheru şi familia sa. Monografia Pe urmele Magherilor, publicată în 1983, a fost scrisă cu ajutorul lui Vlad Magheru, strănepotul generalului. Paul Cernovodeanu s-a specializat în istoria medie şi modernă, şi a elaborat, singur sau în colaborare, peste 300 de lucrări, studii şi articole, apărute în ţară şi peste hotare. Amintim: Documente privind istoria oraşului Bucureşti,Călători străini în Ţările Române, England’s Trade Policy in the Levant 1660/1714, Dimitrie Cantemir, Historian of South-East European and Oriental Civilization, Cavalerii Apocalipsului, Calamnităţile naturale în trecutul României (până la 1800), În vâltoarea primejdiilor, Politica externă şi diplomaţia promovate de Constantin Brâncoveanu (1688-1714). A colaborat, ca autor şi coordonator, la elaborarea volumului VI din Istoria Românilor. Totodata, Paul Cernovodeanu a fost ales ca membru al mai multor instituţii de specialitate din ţară şi străinătate, fiind ales membru de onoare al Academiei Romane în anul 1999. În septembrie 2006, Paul Cernovodeanu, un istoric de prim rang al ultimei jumătăţi de secol, a părăsit această lume.

-1927: S-a născut matematicianul Dimitrie D. Stancu; cercetări de analiză numerică şi teoria aproximării; membru de onoare al Academiei Române din 1999.

- 1929:  Italia și Sfântul Scaun al Bisericii Romano-Catolice, au căzut de acord să înființeze statul Vatican, semnand Tratatul de la Lateran.

Benito Mussolini, liderul fascist italian, şi Cardinalul Pietro Gasparri au semnat in Palatul Lateran Tratatul de la Roma de normalizare a relaţiilor dintre papalitate şi statul italian. Papa Pius al XI este recunoscut ca suveran al Vaticanului si un Concordat stabileşte catolicismul ca “religie unica a statului italian.” Educaţia catolică a devenit obligatorie în învăţământul primar şi secundar  iar divorţul civil este interzis. La rândul său, Papa recunoaşte suveranitatea Casei Regale de Savoia, în Italia, cu capitala la Roma.

 - 1932: Este inaugurat noul studio de concerte al Radiodifuziunii Române (construit de arhitectul George Matei Cantacuzino şi inginerul Liviu Ciuley).

- 1932: S-a născut fizicianul Aureliu Emil Săndulescu; cercetări în fizica nucleară teoretică, care au dus la o nouă direcţie în fizica nucleară (teoria microscopică a dezintegrării alfa); membru titular al Academiei Române din 1992, vicepreşedinte al acestui for (1994-1998).

- 1933:  A încetat din viaţă episcopul şi istoricul sas din România, Friedrich Teutsch, membru de onoare al Academiei Române; (n. 16 septembrie 1852).

 - 1936: S-a născut actorul de film american Burt Reynolds.

 

- 1941: S-a născut Cornel Mihai Ionescu, eseist şi traducător (bun cunoscător al literaturilor italiană şi spaniolă, din care a şi tradus).

Absolvent al Liceului „Dimitrie Cantemir” din Bucureşti (1959), Ionescu a urmat în perioada 1959-1964 cursurile Facultăţii de Limbi Romanice şi Clasice (secţia italiană-spaniolă) a Universităţii bucureştene. Şi-a luat doctoratul în 2002 cu o teză intitulată Hermeneutică şi apofază în barocul european şi în gândirea lui Dimitrie Cantemir. Este asistent (din 1964), apoi lector (1967) şi conferenţiar (2002) la Facultatea de Litere a Universităţii bucureştene, în cadrul Catedrei de literatură comparată, iar din 1990 devine profesor asociat la Facultatea de Filosofic Debutează cu critică literară în „Luceafărul” (1961). Cartea de debut a lui Ionescu, Generaţia lui Neptun(1967), analizează implicaţiile teoretice ale mişcării italiene neoavangardiste intitulate Grupul '63. Volumul Palimpseste (1979) teoretizează, cu mai mulţi ani înaintea apariţiei în Franţa a cărţii cu acelaşi titlu al lui Gerard Genette, un nou tip de lectură critică şi de interpretare textuală.

- 1945: Sfarsitul Conferintei de la Ialta dintre Roosevelt, Churchill si Stalin.

 

De la stanga la dreapta: Churchill, Roosevelt, Stalin

Conferinţa de la Ialta, numită şi Conferinţa din Crimeea a fost întâlnirea din 4-11 februarie 1945 dintre liderii SUA, Marea Britanie şi Uniunea Sovietică. Delegaţiile au fost conduse de către Roosevelt, Winston Churchill, şi Stalin.

Conferinţa s-a desfăşurat la Ialta, oraş din peninsula Crimeea, din Uniunea Sovietică (acum în Ucraina). Delegaţia americană a fost cazată în fostul palat al ţarului, iar preşedintele Roosevelt la palatul Livadia, unde a avut loc întâlnirea. Delegaţia britanică a fost găzduită în castelul din Alupka care aparţinuse prinţului Voronţov. Principalii membri ai delegaţiilor au fost Edward Stettinius, Averell Harriman, Anthony Eden, Alexander Cadogan şi Viaceslav Molotov. Stalin a sosit cu trenul la 4 februarie, iar summitul a început cu un dineu oficial ţinut în aceeaşi seară.

 Întâlnirea celor trei lideri a avut loc la Palatul Grand Livadia.

Principalele puncte discutate

Principalele puncte ale convorbirilor au fost:

- S-a stabilit drept principală prioritate predarea necondiţionată a Germaniei naziste. După război, Germania urma a fi împărţită în patru zone de ocupaţie. Urma să aibă loc şi o divizare a Berlinului în patru sectoare.

- Stalin a fost de acord ca Franţa să preia cea de-a patra zonă de ocupaţie în Germania şi Austria. Franţei i se acorda şi un loc în Consiliul Aliat de Control.

- Germania urma să fie supusă unei operaţiuni de demilitarizare şi denazificare.

- Crearea unui consiliu aliat de reconstrucţie, cu sediul la Moscova.

- A fost discutat statutul Poloniei, chestiune complicată de faptul că în acel moment Polonia era ocupată de armata sovietică. S-a stabilit reorganizarea guvernului provizoriu polonez care fusese instalat de Armata Roşie prin includerea a diverse grupări politice, prin organizarea de alegeri democratice. Prin aceasta a fost înlăturat, practic, guvernul polonez legitim exilat din 1939 în Occident.

Graniţa estică a Poloniei urma să fie de-la lungul Liniei Curzon, Polonia urmând să fie compensată teritorial în vest cu teritorii importante din Germania de est.

- Cetăţenii Uniunii Sovietice şi ai Iugoslaviei urmau să fie repatriaţi, indiferent dacă ei doreau aceasta sau nu.

- Roosevelt a obţinut de la Stalin acordul de a participa la Naţiunile Unite, după ce s-a convenit ca fiecare din cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate să aibă drept de veto.

- Stalin a fost de acord să participe la războiul împotriva Japoniei în 90 de zile de la înfrângerea Germaniei. Uniunea Sovietică urma să primească, după înfrângerea Japoniei, partea sudică a insulelor Sahalin şi Kurile.

- Milioane de ruşi din Europa au fost forţaţi să se reîntoarcă în URSS.

 Faimosul petec de hârtie privind împărţirea sferelor de influenţă scris de Churchill la Ialta şi aprobat de Stalin, descoperit într-o bibliotecă din Germania în anii 1990. România: Rusia - 90%, ceilalţi - 10%; Grecia: Marea Britanie (de acord cu SUA) - 90%, Rusia - 10%; Iugoslavia - 50-50%; Ungaria - 50-50%; Bulgaria: Rusia - 75%, ceilalţi - 25%.

- 1948:  A murit  Serghei Mihailovici Eisenstein, regizor rus (“Crucişătorul Potemkin”, “Ivan cel Groaznic”) (n. 23 ianuarie 1898).

 

 - 1962: S-a născut Sheryl Crow, cântăreaţă, chitaristă şi compozitoare americană de muzică blues şi rock.

- 1969: S-a născut actriţa americană Jennifer Aniston; câştigătoare a Globului de Aur în anul 2003, pentru rolul din serialul de televiziune „Friends”.

- 1970:  Japonia a lansat primul  sau satelit, Ohsumi, devenind cel de-al patrulea stat din lume care a lansat un satelit pe orbita Pământului.

- 1971: A fost semnat Tratatul international  privitor la interzicerea amplasării armelor nucleare şi a altor arme cu distrugere în masă pe fundul mărilor şi oceanelor şi în subsolul acestora.

- 1973: A murit Johannes Hans Daniel Jensen, fizician german, laureat al Premiului Nobel pentru Fizica in 1963 (n. 1907).

 

- 1975: Partidul Conservator britanic a ales-o ca preşedintă pe Margaret Thatcher,  aceasta devenind prima femeie britanică lider de partid politic.

Margaret Thatcher devine primul lider de partid femeie din Marea Britanie. Ea a devenit mai târziu prim-ministru, functie pe care a ocupat-o  până la demisia sa în 1990.

- 1979: S-a constituit  Republica Islamică Iran, condusă de Ayatollahul Khomeiny. Ziua naţională a Iranului.

- 1981: A murit Gabriel Drăgan, prozator şi poet (n. 1904)

A urmat şcoala primară în satul natal şi liceul în Focşani şi în Piatra Neamţ. Absolvind magna cum laude Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1929), a fost, mai întâi, profesor suplinitor în Diciosânmărtin, Dumbrăveni, Aiud, fiind apoi funcţionar în Ministerul de Externe, condus de Nicolae Titulescu. De la romanul Pe frontul Mărăşeşti învie morţii... (1934; re­editat în mai multe rânduri) - frescă încrâncenată a războiului pentru întregire şi satiră a anilor postbelici, indiferenţi faţă de cei ce s-au jertfit atunci (indiferenţă pe care eroul cărţii, Mircea Boteanu, voluntar pe front, apoi doctor în filosofie şi cercetător al lui Bergson, o înregistrează cu o revoltă dusă până la ne­bunie) - la polemica din Istoria literaturii române (1936), care elimină modernismul ca „negaţie" a tradiţiei, de la versurile strânse în volumul Trofee de aur (1937), duioase idile sub cer moldav, ori viziuni romantice ale smulgerii din captivitatea „smârcului" prin mistica creaţiei, la galeria de portrete istorice din Forţele naţionalismului creator (1937), scrisul lui Drăgan este acaparat de adeziunea lui (de cele mai multe ori prea locvace şi nesusţinută artistic) la idealul naţionalist al epocii.

- 1981: S-a născut cântăreaţa americană Kelly Rowland.

- 1990: Nelson Mandela, cunoscut activist anti-apartheid  din Africa de Sud,  a fost eliberat după 27 de ani de detenție.

- 1991: Începe vizita preşedintelui RSS Moldovenesti, Mircea Snegur în România, desfăşurată în perioada 11 februarie -16 februarie 1991.

- 1991: A murit Vasile Nițulescu, actor român (n. 1925). Desfăşoară o prestigioasă activitate teatrală (Teatrul Mic). În film, ca şi în teatru, compune personaje stranii, adesea maladive.

- 1993: A murit Ludovic Paceag, compozitor şi dirijor (n. 1922).

- 1987: A murit Radu Codreanu, biolog şi citolog; lucrări de zoologie a nevertebratelor, parazitologie comparată, patologia insectelor; membru titular al Academiei Române din 1974 (n. 1904)

- 1997, 11/21: A doua misiune de mentenanta a telescopului Hubble efectuata de catre naveta spatiala Discovery

 

Telescopul Hubble

 - 2000: A murit aviatoarea franceză Jacqueline Auriol; în anii 50 ai secolului XX, în epoca de pionierat a avioanelor cu reacţie, a fost unul dintre cei mai cunoscuţi piloţi de încercare; căsătorită cu Paul Auriol, fiul preşedintelui francez Vincent Auriol (1947-1954) (n. 1917).

- 2000: A murit cineastul francez Roger Vadim (n. 1928). A regizat  peste 20 de filme si a promovat actrite de talent precum  Brigitte Bardot, Catherine Deneuve si Jane Fonda. Intre filmele sale memorabile se numara “Si Dumnezeu a creat femeia” si  “Legaturi primejdioase”.

- 2003: A murit producătorul francez de film Daniel Toscan du Plantier, fost preşedinte al "Unifrance" (organism însărcinat cu promovarea filmului francez în străinătate) (n. 1941).

- 2006: Americanul Steve Fosset, 61 ani, doboara recordul de zbor fara escala

 Global Flyer

La bordul avionului Global Flyer a parcurs 40.204 km in aproximativ 76 ore. A decolat de la Cap Canaveral din Florida si a aterizat la Bournemouth in sudul Angliei.

  - 2008: Lansarea albumului Thriller al lui Michael Jackson.

- 2010: A murit mezzo-soprana de origine rusă Irina Arhipova (n. 1925).

- 2012: A murit Whitney Houston.

 

Whitney Houston (n. 9 august 1963, Newark, New Jersey, d. 11 februarie 2012, Beverly Hills, California) a fost o cântăreață, manechin, actriță și producătoare americancă. În 2009, Guinness World Records a menționat-o ca fiind cea mai premiată femeie din toate timpurile. Lista ei de premii include două Premii Emmy, șase Premii Grammy, 30 Billboard Music Award și 22 de American Music Award, având în total 415 premii primite de-a lungul carierei.

- 2013 : A murit  MIHAIL-RADU SOLCAN, filosof român (n. 1953)

Cărți publicate :

-Logica modernă aplicată în filosofie și științele sociale, Academia de Studii Social politice, București, 1987

-Limitele puterii, ALL 1994 (împreună cuAdrian Paul-Iliescu )

-Arta răului cel mai mic, București, ALL, 1998 (disponibilă online)

-Filosofia minții și știința cogniției (disponibilă online) 

-Introducere în filosofia minții din perspectiva științei cogniției, Editura Universității din București, 2000 (disponibilă online) 

-Instituții politice și economice, Universitatea București, 2003

-Freedom, Minds and Institutions, Editura Universității din București, 2003 (disponibilă online) Eseul filosofic, Editura Universității din București, 2004 (disponibilă online)

-Ghid LaTeX (versiunea pentru Windows), București, 2005 (disponibilă online)

-Filosofia stiintelor umane: O introducere, Editura Universitatii din Bucuresti, 2012

[Surse: Societatea Română de Radiodifuziune; Wikipedia; http://istoriculzilei.blogspot.com]